Democratie

”Bergson spune ca democratia e singurul sistem compatibil cu libertatea si demnitatea umana, dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selectiune a valorilor. Ca numarul nu-i criteriu.” - Petre Tutea

Suntem liberi. De 20 de ani sunt bombardat cu aceasta idee. Am revazut documentarul despre evenimentele din 13-15 iunie 1990... atunci au murit cateva zeci de oameni, niciodata nu s-a stiut cati au platit cu viata faptul ca au indraznit sa spuna “nu” clicii lui iliescu, care pusese laba pe tara. Vi se pare putin ca ilici a omorat cateva zeci de romani? Imaginati-va faptul ca nu avem cateva zeci de prieteni niciunul dintre noi. Abia cunoastem cateva zeci de oameni, iar el i-a omorat pe toti. Cu tot cu rudele lor.

Suntem intre doua tururi de scrutin. Putem sa “ne exercitam dreptul democratic de a ne alege presedintele”. Ma pis pe el de drept, pe dreptul de a alege intre Mincinosul si Prostanacul. Strazile sunt pline cu afise in care sunt prezentate cele doua gasti. Pe de o parte, ne fura udrea, videanu si asfaltangiii, din cealalta parte ne pandesc hrebenciuc, vanghelie si mazare. Ce sa fie, ce sa fie… Pana la urma, de ce sa ma stresez? Sunt convins ca se vor gasi destui votangii care sa se alature uneia dintre gasti, din oportunism sau din lipsa de materie cenusie.

Mi-as dori ca toti cei care sunt actorii acestei piese proaste, votangii sau votati, sa aiba de ales si in viata lor personala, in aceeasi masura in care au de ales in aceasta societate democratica. Vreti sa va casatoriti? Va doresc sa aveti de ales intre una urata, proasta si needucata si alta urata, proasta si imputita. Vreti sa va angajati? Va doresc sa aveti de ales intre o slujba umilitoare, prost platita si suprasolicitanta si alta slujba umilitoare, extrem de prost platita si epuizanta. Intre SIDA si cancer. Bafta!

Suntem liberi sa votam cu doi dintre fiii Satanei. Sa nu uitam ca ambii cavaleri dintre care se va alege presedintele, au fost educati in FSN-ul lui iliescu. Pentru cei care au petrecut ultimii 30 de ani in Statele Unite, reamintim: iliescu este cel mai mare rau al acestei tari, de la Lovilutie incoace.

basexu este un golan oportunist, capul unei bande de baieti si fete, multimilionari in euro, care actioneaza pe teritoriul Romaniei de prin 2004. Este iscusitul autor a numeroase tradari si a mai multor dezmembrari de partide. A trecut de la stanga (PD) la dreapta (PDL) scenei politice, la fel de repede cum fii-sa aia analfabeta trece din Bamboo in Fratelli. Ne-a mintit in fata si-n spate de sute de ori (printre muuuuuuuulte altele, vezi scenariul crizei economice), si-a pus amanta ministru si pe botoasa cea muta, europarlamentar. Din "greseala", pe cand era primar, a semnat un act prin care si-a adjudecat o casa, crezand ca semneaza caietul de datorii, inmanat de ospatar. Este un marinar adevarat: frecventeaza carciumi si apoi se urca beat la volan, isi injura cetatenii si le confisca telefoanele mobile, le bate copiii. Este si scenarist de film, organizand celebra rapire a jurnalistilor din Irak. Cu aceeasi ocazie, isi dovedeste si calitatile de magician: dispar 13 milioane de euro, precum si Omar Haissam, pe care il transforma intr-un berbecut. Momentul de glorie, apogeul carierei sale de magician, este cel din anii ’90, cand reuseste sa faca sa dispara o intreaga flota comerciala! Houdini se rasuceste in mormant, David Blaine isi taie venele.

Iiiiiiiiiiiiiiiiiin coltuuuuuuuuuuuuuuul rrrrrrosuuuuuuuuuu, cantarind sute de kilograme… de aur, campion al rautatilor si incoerentei politice, Bunicuta va prezintaaaaaaaaaaaaaaa: prostanacul! Fiul unui fost barosan al Regimului Ceausescu, generalul Geoana, micutul prostanac lucra tot cu gura in 1989… era arbitru de fotbal. Gratie calitatilor sale exceptionale, profilului sau moral ireprosabil si prestatiei sale profesionale de exceptie, este numit, la fel ca orice functionar marunt al Ministerului de Externe, ambasador. Unde? Intr-un loc aflat la capatul lumii, in Statele Uimite. Face niste combinatii cu americanii, care decid ca e un pupincurist de nadejde si decid sa-l numeasca presedintele unui partid rosu (dupa cum se stie, yankeii au simtul umorului). Intors in Romania, merge cu metroul pentru prima oara in viata si poarta cizme de cauciuc, cu ocazia alegerilor locale. Se pare ca ocupatia sa favorita este aceea de a juca rolul marionetei pentru manivela, d.i.p., arogantu’, vanghelie, iliescu.

Ce au facut pana acum ei si gastile lor, putem vedea in jur. Cat cantaresc cuvintele lor, ce valoare au astia ca oameni, putem sa observam cu usurinta, daca avem vreo urma de creier. E inutil sa facem un bilant al activitatii acestor indivizi, a tuturor relelor de care se fac vinovati. V-as aminti numai mortii pe care i-au lasat in urma de cand au ajuns comunistii sa conduca tara asta, caci de la 23 august 1944, moment in care l-au arestat pe Maresalul Ion Antonescu si pana acum, 28 noiembrie 2009, comunistii au condus tara asta. Sunt cateva milioane de morti pe care-i tin in carca baietii astia doi si sistemul pe care ei il reprezinta.

Au inceput cu Antonescu si ai sai. Intreaga tara a fost curatata de elementele legionare, adica cam toata intelectualitatea, care a fost trimisa la inchisoare, in "insorita" Siberie, sau in pamant. I-au macelarit ca pe oi, a fost o vanatoare de oameni in toata regula. A urmat jumatate de secol de intuneric pentru neamul romanesc: ocupatia sovietica de dupa razboi, apoi Canalul, inchisorile, represiunea, fenomenul Pitesti. Lovilutia. Acea mare minciuna, in urma careia ni s-a spus ca suntem liberi, ca traim intr-un sistem democratic. “Doar” 1.142 de morti si 3.138 de raniti. Va puteti imagina un sir de 1.142 de cadavre? La asta, adaugati mortii din cei 20 de ani de sistem sanitar neperformant, mortii din accidentele de munca dintr-un stat care nu manifesta niciun respect fata de cetatenii lui, mortii din acidentele de circulatie, in acelasi stat in care banii pentru autostrazi si asfaltari se duc in conturile LOR din Elvetia. Mortii vii care am devenit… fara demnitate nationala, fara respect de sine, fara speranta in viitorul nostru.

EI ne trateaza ca pe gandaci. Noi existam doar sa-i servim, iar cand lucrurile curg intr-un mod care nu ii avantajeaza, urmeaza minciuna si calomnia, apoi represiunea: bataie, inchisoare si crima. Mineriadele sunt cel mai bun exemplu, o bucata din democratie: dictatura majoritatii.

Caci asta este democratia: dictatura celor multi. Din pacate, cei multi sunt si cei prosti. Prost informati, prost documentati, fara preocupare, ignoranti. Nea’ Gheorghe si Dorel hotarasc cine va fi presedinte, ei isi iau micul si berea si merg la vot. Ei decid daca intram in Europa, fara sa stie ce presupune asta, sau macar ce sau unde e Europa. Ei decid daca base este viril sau nu, daca EBA e buna sa fie europarlamentar. Stiti ceva? Nu-mi place in democratie! Nu mai vreau sa decida Dorel ce e bine si ce e rau pentru mine. Dorel sa ramana in Valea Jiului si sa nu-l mai asculte pe iliescu.

E democratie si suntem liberi sa vorbim. Din fericire, nu ne asculta nimeni.

Barfe

“Un prost nu spune lucruri inteligente, dar un om inteligent spune multe prostii.” - Garabet Ibrăileanu

Mi s-a reprosat ca nu scriu pentru fete. Stiu, simt de mult timp ca nu prea reusesc. Stiu ca gresesc si habar n-am cum as putea sa repar asta... Cum naiba de nu reusesc sa comunic cu femeile?

Nu stiu sa gatesc. Nu pot sa discut despre retete, cuptoare, ingrediente, foc mic. Nu am nimic de spus in domeniu si nici nu ma prea excita detaliile. Pot digera doar produsul finit, daca e bine facut. Nu ma intereseaza cum a ajuns in forma aia, ce animal a fost hacuit, cat timp a durat. Il mananc daca e bun si daca imi aterizeaza in farfurie. Daca nu, nu. Imi iau doua merdenele si sunt la fel de fericit.

Nu sunt foarte performant in a-mi exprima sentimentele... dau gres de multe ori, chiar de prea multe ori. Ele asta vor... sa fii sensibil, sa vibrezi si sa se vada. Nu merge... vibratiile astea au si ele nevoie de combustibil, nu apar asa... din vid. E nevoie de trairi interioare foarte intense, de o motivatie foarte puternica, de niste mecanisme complexe, de evenimente cruciale. Nu ti se intampla in fiecare etapa de Football Manager sa ai 15 suturi pe poarta, iar adversarul sa aiba doar doua spre poarta, in cele 90 de minute, din care unul cadrat! Portarul advers ia nota 9 si este desemnat MOM, iar tu ti-o furi cu 1-0. De m-ar vedea ele atunci! Pulsul 220, transpirat, incordat ca un arc, strangand in maini tastatura si lovind-o de birou, injurand in dulcele grai romano-tiganesc. Expresiv, frateeeeeee!!! Daca gagicile din jur ar putea sa vada asa ceva, daca ar realiza cat de intens sunt in stare sa simt, s-ar indragosti instantaneu si iremediabil de mine! Din pacate, cand am nevoie de asemenea manifestari, sunt in stare doar sa rostesc un „imi pare rau...” absolut inutil si penibil. Ce sa fac, sunt complet defazat si reactionez in contratimp...

Nu ma pricep la toale si cosmetice. Am auzit termenul „metrosexual” abia de curand si, in prima faza, m-am intrebat de ce si-ar dori un homosexual sa lucreze la metrou. Nu prea e de fite, sub pamant e intuneric si nu-ti vede nimeni ultimele achizitii in materie de bijuterii si frizuri. Sufar si aici de un mare handicap, prin urmare nu as putea sa sustin o discutie pertinenta. Nu stiu marci de renume, astfel incat nici macar nu pot fi impresionat. Nu intru in magazinele de pe „Victoriei” niciodata, nu as intra nici daca as fi foarte bogat. Basca, nu-mi plac fotomodelele schiloade si drogate.

Nu stiu sa fac conversatie usoara. Mi-e sila, cred ca mi-e si lene sa spun tampenii.
„ – Ce vreme frumoasa...
  – Da...
  – Ar fi trebuit sa ma imbrac cu ceva mai usor. Foarte rar reusesc ma sa imbrac potrivit.”
Nu-mi place sa pierd timpul, sa vorbesc in gol, sa spun nimicuri. Nu-i desconsider pe cei pe care o fac, toate lucrurile sunt folositoare la momentul potrivit. Eu doar o fac foarte prost sau deloc, pur si simplu sunt incapabil.

Nu-mi place sa fac concesii femeilor frumoase. Majoritatea sunt obisnuite sa li se deschida toate usile, pentru simplul fapt ca au niste tate mai mari ca ale mele. Li se pare firesc sa pice toti barbatii in freza in fata lor si profita enorm din asta. In general, nu e greu sa-ti dai seama daca ai sau nu vreo sansa sa i-o tragi, totul este sa fii realist si sa ai un pic de experienta. Eu incerc sa-mi fac o imagine cat mai apropiata de realitate, intr-un timp cat mai scurt, astfel incat sa nu pic de prost. Am fost acolo, nu e bine deloc. Nu am nicio pornire in a fi privit cu complezenta sau mila. Prefer sa fiu luat drept nesimtit. Macar asa, respectiva dama este nevoita sa lase zambetul fals deoparte si sa fie ea insasi. Daca e jigodie, poti sa te pizduiesti cu ea in lupta dreapta. Si... daca tot n-ai futut-o fizic, macar verbal sa-i bagi cate ceva!

Nu inteleg conceptul de „femeie puternica”. Femeia oricum e mai puternica decat barbatul, natura a facut-o asa in mod firesc, pentru a putea sa reziste greutatilor vietii. E mai sensibila emotional, dar in acelasi timp mai lucida cand e cazul. Mai toleranta, dar in acelasi timp mai ferma. E evident: noi, barbatii, le suntem superiori doar atunci cand e vorba de carat lemne: suntem mai tari! A, si conducem masina cu viteza mai mare... cam atat. Lumea continua sa existe datorita lor, astfel incat atunci cand aud de „femei puternice”, ma pufneste rasul. Formula este folosita doar de ametite nesigure pe ceea ce pot si care-si striga puterea in gura mare. E ca atunci cand eram copii si venea unu’ cu vreun cap mai inalt sa ne bata si, speriati, strigam: „Ba, eu stiu karate!”. S-o mai slabeasca femeile astea puternice.

Feministele ma deranjeaza, de asemenea. Au impresia ca lumea le este datoare si ca li se cuvin niste scuze. Au tendinte dominatoare si porniri lesbiene si devin concurenta neloiala pe frontul sexual. Recruteaza femei dezorientate, tradate si dezamagite de barbatii-porci. Tinte usoare...

In conditiile astea, cum sa scriu ceva citibil? Ce sa le scriu? E normal sa nu pot sa ma inteleg cu TOATE femeile. Stiu insa ca sunt femei care ma inteleg, care citesc si rezoneaza cu sentimentele si trairile mele. Celelalte, care nu inteleg nimic, nu vor intelege nimic nici daca voi face vreun efort in acest sens. Noi le iubim oricum pe toate... in inegala masura, e adevarat.

Sarumanaaaa!

Romania ca o nunta (sau "Capitalismul de cumetrie")

“De-abia iesit in strada, exclam: Ce perfecta parodie a Infernului!” – Emil Cioran

Scena 1 (povestita de Dan Puric): 1990, la un an de la Lovilutie, P-ta Universitatii. Vreme mohorata, coroane de flori. Un grup de politicieni la sapte ace simuleaza smerenie si respect in fata crucilor ce stau tacute, acuzatoare. Pe margini, o populatie gri scandeaza cu voci stinse: „Cri-mi-na-lii! Cri-mi-na-lii!”.

Scena 2 (traita de mine): Sambata trecuta, Stadion Giulesti, aceeasi vreme trista. Vizitatori: CFR Cluj. La centru, "Brad Pitt" isi face de cap. Fluiera intr-un singur sens, ajutand CFR-ul sa se impuna. Mii de piepturi scandeaza iritate: „Hotuleeeeeeeeeee! Hotuleeeeeeeeeee!”.

De unde au astia atata putere pentru a se preface ca totul e-n regula? De unde atata nesimtire? Eu cred ca daca un neam intreg m-ar arata cu degetul, m-as sinucide instantaneu, chiar daca gloata nu ar avea dreptate. N-as putea suporta rusinea, presiunea, ocara. M-as stinge de rusine, sau m-as retrage in munti, sa traiesc singur, sa nu mai stiu de nimeni si nimic.
Exista o vorba in popor: „Hotul neprins, negustor cinstit.”. Mereu am crezut ca refugiul acestor jigodii este aparenta normalitate, pozitia lor in comunitate. Am trait cu impresia ca un hot descoperit este condamnat la izolare, deci la moarte sociala. Nu poti supravietui singur pe lume, nu poti exista ca un corp strain, ca un parazit lipit de un organism, atata vreme cat ai un semn mare, lipit pe frunte: „SCUIPATI AICI !!”. Stau si ma gandesc: ce suflete gaunoase... oare astia sunt oameni? Au constiinta, functioneaza la fel ca mine? Ei, in loc sa se retraga, sa dispara, se afiseaza cu nonsalanta. Se plimba tacticosi in masinile cu girofar sau in jeep-uri, apar la televizor si ne explica unde gresim noi, pulimea. Fac analize economice si politice, se imbata la ceaiuri dansante, jignesc in stanga si in dreapta, apoi se opereaza in strainatate. Nu merge lumea la vot? Nu sunt alarmati: atata timp cat nu este nevoie de un numar minim de votanti si se pot stampila singuri, e-n regula. Scade populatia Romaniei? Nu-i bai, important este sa supravietuiasca minimum doi prostovani: unul sa-i fie sofer, celalalt sa faca curat in viloiul cat Casa Poporului.
TOTI sefii arbitrajului romanesc si-au facut fiii arbitri de top. TOTI politicienii si-au pus rudele in fruntea statului. Bunicuta a pus bine eticheta: traim intr-un „capitalism de cumetrie”. Orice catedra universitara este ocupata de un clan, orice parchet sau tribunal are structura unei familii. Ne-am intors in timp, la organizarea pe ginti si triburi. In Romania, orice institutie arata ca un alai de nunta: soti, nasi, fini, cumnati, frati, copii, nepoti, amante... si matusi extrem de bogate, fireste!
Ce sunt astia, caci oameni nu sunt... Cum sa le zicem, cum sa ne purtam cu aceste creaturi? Sunt inerti, nu prezinta semnalmentele specifice vietii. Daca ar fi consultati de medic, cred ca ar putea fi declarati morti. Si n-ar fi foarte rau, caci i-am putea ingropa. Insa sunt aproape sigur ca nici asta nu i-ar deranja foarte tare, caci s-ar adapta imediat: de acolo din groapa, ne-ar fura pamantul de sub picioare si-am ramane in aer.

Cred ca ar trebui sa se faca clar delimitarea om-animal. Sa se dea examene, sa stim si noi! Sa fie tricouri, tatuaje, etichete, placute bilingve, semne de circulatie. „Drepturile omului” vor capata o noua insemnatate, „Politia animalelor” va capata puteri sporite. Vor fi scoli separate, lumi separate. Expresia „Mai, animalule!” (multumim, din nou, tov. Iliescu) va capata nuante de alint si va deveni numele publicatiei oficiale a PSD, PDL si PNL, care, evident, vor fuziona. Fiintele pe care le numim acum „animale”, vor purta numele de „prieteni”. Se va infiinta „Academia Animalelor”, care se va ocupa cu studiul creaturilor primitive de pe langa noi. Se va face impartirea lor pe criterii stiintifice: ordine, clase, familii. „Jigodia de cartier”, „canalia de parlament”, „ticalosul de apartament”, „clasa infatuatelor”, „familia oligofrenelor”, „ordinul analfabetelor”, vor fi termeni familiari oricarui elev de gimnaziu. Astfel, lumea va deveni mai buna...

Cu rudele umar la umar, pentru burtile lor, intr-o betie generala degenerata intr-un somn adanc... da, Doamne, sa nu fie coma! Daca nu-i asta cea mai tare nunta din Istorie, eu nu mai stiu ce sa zic.

Lectia de istorie

„O caruta de tarani a tinut in sah imperii.” – Petre Tutea despre poporul roman

Romanii sunt niste nimicuri! Cred ca am auzit de mii de ori teoria asta... M-a deranjat de fiecare data, dar... ori nu am avut prezenta de spirit sa spun ceea ce aveam de spus, ori am simtit ca interlocutorul nu ar fi in stare sa primeasca niste argumente. De ce suntem ultimii din Europa? De ce suntem lasi, needucati, dezbinati, de ce ne-am pierdut istoria si traditiile? De ce ne-am pierdut respectul de sine, de ce am pierdut tot ce era bun?

Nu cred ca daca ar fi fost altcineva in locul nostru, ar fi facut mare branza. Nu o sa ma refer decat la istoria noastra contemporana, mecanismele aplicate fiind aceleasi pentru orice perioada. Suntem unde suntem...
Romania este un experiment, o marfa de schimb intre marile puteri, o colonie. Nu ne deosebim foarte mult de statele africane: suntem un petic de pamant gestionat de o forta externa. Noi livram, asta e treaba noastra. Suntem ca un atelier urias. Exportam forta de munca ieftina, materie prima, creiere, curve performante, hoti. Lor nu le pasa cum traieste neamul asta, cum simte, ce-si doreste, nu le pasa de binele nostru.
Romania a fost un ghetou comunist timp de 50 de ani, un lagar urias cat tara-ntreaga. Societatea romaneasca a fost data peste cap, valorile ingropate, totul a fost brusc rasucit cu 180 de grade. Intelectualii au fost ucisi sau intemnitati, tot ce era bun de furat a luat drumul Moscovei. Au urmat reeducarea si indobitocirea unui neam intreg. Analfabeti cu cel mult patru clase au fost numiti in toate structurile de conducere, scursurile societatii au devenit stalpii ei, numai pentru faptul ca s-au ridicat primii la apelul lansat de rusi. Partidul unic a luat sub umbrela sa tot ce avea neamul asta mai urat si mai rau: toti tradatorii, toate jigodiile, lasii, toata gloata asta a preluat fraiele statului. In numai cativa ani, toate straturile societatii au fost filtrate in acest fel si reasezate dupa voia cuceritorilor rosii. Vi se pare putin?
Fiecare dintre noi ne miscam in anumite medii formate din rude, prieteni, colegi. Imaginati-va ca in fiecare dintre ele functia de conducere (sau individul cel mai respectat) ar fi ocupata de cel mai prost, mai slab si mai lipsit de caracter dintre indivizi. Incercati sa vizualizati o societate in care valorile apreciate si rasplatite ar fi lasitatea, perfidia, rautatea, hotia. Recitind, mi se pare ca... mai mult sau mai putin, asta pot vedea in jurul meu acum, asta traim cu totii. Va vine sau nu sa credeti, la sfarsitul anilor ’40, cand comunistii faceau curatenie in Romania, era chiar mai rau. Jumatate de secol de temnita comunista, de reeducare, de intuneric... trupul tarii rupt in bucati, generatii intregi mutilate: oameni aruncati in inchisori, ucisi, deportati in „insorita” Siberie. Un popor infometat, salbaticit, umilit, calcat in picioare de o doctrina criminala. Astia am fost timp de 50 de ani.
Unul din argumentele pe care le folosesc cei ce neaga calitatile acestui neam este acela al pasivitatii. De ce nu am luptat, de ce nu ne-am opus tancurilor sovietice? In perioada interbelica, Partidul Comunist Roman ar fi incaput in acceleratul 1661 – Bucuresti-Iasi de Craciun. Avea abia vreo 2000 de membri. Era la fel de influent cum e PIN-ul lui Gusa plus PC-ul lui Voiculescu la ora asta. Cred ca si pe „Stefan cel Mare” sunt mai multi suporteri intr-un meci obisnuit de campionat.
Nu cred ca suntem mai lichele decat alte natii. Au fost romani care s-au opus, marturie stau inchisorile pline si plutoanele de executie, partizanii din munti, duritatea represiunii. Daca nimeni din Romania nu s-ar fi opus comunistilor sositi pe tancurile rusesti, trecerea la societatea construita de ei s-ar fi facut lin, fara durere. Daca tot poporul ar fi imbratisat noua ordine si nu ar fi ridicat glasul, nu am fi suferit deloc. Faptul ca a fost nevoie de atrocitatile alea oribile este dovada vie ca neamul asta nu s-a plecat in fata raului, ci a facut tot ce era omeneste posibil sa-l inlature. Dincolo de tradari, de slabiciuni, de greseli, neamul asta a luptat atat cat ii permitea pozitia de stat aflat sub ocupatie militara. Din pacate, am fost infranti.
Noi nu am fost in stare... dar i-a invins cineva pe rusi? Din cate stiu eu, nu. Nimeni pe lumea asta n-a fost in stare sa reziste in fata masinariei de razboi a Moscovei. Rusii l-au batut pe Hitler aproape singuri, americanii zbatandu-se la ora aia undeva intre penibil si ridicol. In afara de aviatie, nu prea aveau cu ce si, de multe ori, se faceau de ras in fata unor unitati decimate aflate la refacere, retrase de pe frontul de Rasarit, unde se intampla de fapt adevaratul razboi. Dupa ce moare Stalin, ungurii si cehii au incercat sa protesteze, dar au fost redusi la tacere cu mitraliera. Nici vorba sa se elibereze. Pac-pac, liniste...
De rusi nu a scapat nimeni, niciodata. Am rezolvat-o si p-asta. Buuuuuun... Dar a reusit vreun popor pe lumea asta sa iasa de sub o ocupatie militara, a reusit cineva sa rastoarne starea de fapt si sa devina din invins invingator fara sa primeasca sprijin puternic din afara? Sa ma gandesc... Nu! Nu stiu un asemenea caz, deci nu suntem singurii cretini din istoria omenirii care nu au reusit sa se scuture de sub ocupatia militara a unui stat infinit mai puternic.
Ce faceau in timpul asta eroii legendari din Occident? Pai sa vedem... Glorioasa Franta se umplea de „succesuri” si, sprijinita de vitejii britanici, manca bataie cu mult elan in fata armatelor lui Hitler. In doua saptamani cadea frontul, la cinci saptamani de la data atacului, nemtii defilau pe sub Arcul de Triumf. Cum sa va explic... pentru cei neinitiati... asta e echivalentul unui 6-0, 6-0 la tenis in vreo 30 de minute de joc. Cand papi o astfel de bataita, iesi frumusel din cartea de istorie vreo 100 de ani sau mai mult. Doar englezii reusesc sa scape macelului, iar asta datorita Canalului Manecii, care ar trebui sa devina suprema zeitate pe insula.
Tradare? Colaborare cu inamicul? Plecarea capului in noroi? Umilinta? Pai tot la Franta ne uitam si vedem ca a existat un guvern care a colaborat cu Al Treilea Reich. Franta a continuat sa traiasca in rusine, preferand sa supravietuiasca langa „Reich-ul Milenar”, caruia ii cedase Parisul si o treime din teritoriul national. Daca cineva ar dori vreodata sa ridiculizeze Franta, ar trebui sa trimita un ambasador la Vichy. Ar fi cea mai tare farsa diplomatica din istorie, iar Frantei i-ar mai cadea din nasucul ce impunge cerul, care nu-si mai gaseste justificarea de prin 1870. Mai vreti eroi? Tot in acest timp, cazurile de colaborare cu nemtii in Olanda ocupata au fost atat de multe, incat oficialitatile instalate odata cu sosirea americanilor nu stiau ce sa faca cu cei care tradasera. Olandezii au fost nevoiti sa dea legi care sa anuleze orice conflict intre actiunile unui cetatean aflat sub ocupatie si ale aceluiasi cetatean aflat in „libertate”. Aveau de ales intre asta si linsarea sau incarcerarea intregii populatii care tolerase cizma germana pe teritoriul national si care isi permisese sa respire in continuare. Au existat oficialitati care au conlucrat cu germanii, o administratie intreaga, chiar olandezi care s-au inrolat in Wehrmacht, care au participat la Holocaust. In loc sa se sinucida de rusine pentru lasitatea si lipsa de reactie in fata raului, olandezii au decis ca merita sa fumeze in continuare. Au considerat ca situatia politica si militara a statului fusese de asa natura, incat justifica orice slabiciuni si acte de tradare impotriva statului, iar aceste acte devin nule. Traiasca iarba!
Mai vreti acte de eroism ale Occidentului mult-admirat? Pai... din cate imi aduc aminte, Constantinopolul a fost cucerit de turci, in 1453, cu ajutorul Venetiei si cu niste tunuri facute de un bozgor. In 1938, Cehoslovacia a fost vanduta Germaniei de catre Franta si Anglia pe... pe nimic! Mai sunt cateva mii de exemple, dar nu stiu destula istorie, sau nu-mi vin acum in minte. In ceea ce ne priveste, e simplu, ne-au vandut in ’45 fratelui Stalin. Ne-au vandut pentru a-si castiga linistea, ne-au lasat in afara tarcului, sa fim papati de lup, cu speranta ca ei vor dormi linistiti. Am trait 50 de ani in intuneric, suntem astazi poporul care suntem si din cauza acestor aparatori ai dreptatii care-si spun „civilizati”. Ne numesc „tigani”, ne dispretuiesc, ne trateaza de sus, ne fura in continuare: de la arbitrajele ordinare la fotbal, pana la miliardele pe care le scot din Romania in fiecare an. Ne considera servitorii lor, asa cum nazistii considerau ca celelalte popoare sunt rase inferioare. Nu le-a pasat ca muream ca prostii in lagare si puscarii, ca eram tratati mai rau ca animalele. Concluzia? Nu suntem mai rai ca ei. Nu suntem mai lasi, mai slabi sau mai lenesi, suntem doar mai putini si mai prost plasati pe harta. 
Nu spun toate lucrurile astea ca pe o scuza. Nu trebuie sa regretam nimic! Aproape de sfarsit fiind, Tutea era intrebat de un reporter: „Domnule profesor, daca ati avea acum 18 ani, cum v-ati construi viata? Cum v-ati gandi viata?”. Un om cu 13 ani de temnita comunista, in beciurile cele mai adanci, umilit si batut in toate modurile imaginabile, sarac lipit, omul pe care viata il tarase prin cele mai groaznice chinuri, raspunde cu voce stinsa: „Asa cum a fost...”. Cum de a putut sa-si pastreze demnitatea acest mare om, cum de si-a dus la bun sfarsit destinul sau crud? A pornit la drum fiind ateu, om de stanga si a murit crestin.
Ar trebui sa avem si noi intelepciunea si nobletea sa facem acelasi lucru: sa ne acceptam destinul cu fruntea sus si sa mergem mai departe. Suntem mici, saraci, o coaja de nuca pe o mare turbata. Am invatat insa ceva din toata durerea asta: putem si meritam mai mult! Nimeni, niciodata, nu o sa ne intinda mana sa ne traga din mizeria in care ne aflam. Va trebui sa o facem singuri, prin puterile noastre. Iar asta se va intampla cand vom dori sa luptam pentru acest ideal.

P.S. Tot Tutea, in continuarea interviului, este intrebat:

 - Credeti in viitorul acestei tari?
 - Cred! Pai d-aia am si suferit... Uite-acum, daca ma scoateti si ma puneti la zid pentru poporul roman, strig: Excelsior!

Furati, furati, furati! (Ghid de haiducie practica)

„Nici eu, nici Guvernul, nici Banca Naţională nu ne-am propus să scoatem ţara din criza economică.” – traian basescu (Ludus, 4.10.2009)

Ma tot gandesc, ca tot prostu’, la o solutie pentru ce se intampla in tara asta amarata. Nu cred intr-un miracol care sa ridice din mizerie acest neam care si-a pierdut demnitatea si curajul. Cred ca cel mai potrivit ar fi sa facem un nou „1907”, sa-i spanzuram pe astia si sa incercam sa luam totul de la zero, sa construim o noua Romanie. Nu se poate deocamdata. Sunt prea putini cei in stare sa se sacrifice pentru un ideal pe care nu-l pot macar gandi sau simti, sunt insuficienti cei care ar muri pentru binele altora. Cred ca o solutie mai fireasca si mai apropiata de modul in care suntem acum, ar fi sa furam. Da, sa furam toti cat putem de mult. Deja o facem, dar intr-un ritm prea lent, o facem cu masura. Romanii sunt campionii compromisurilor, asta nu imi place deloc la noi. In general, defectele noastre mi se par amuzante sau tolerabile, dar nu-mi place ca nu stim sa mergem pana la capat. De exemplu, ma doare acel „23 august” mai mult decat nefericirile mele personale. Revenind, cred ca nici sa furam nu reusim cu prea mult succes. O facem partial, fara vlaga, fara convingere.

Ia ganditi-va cati bani cara Vestul din tara asta... Cautati eventual pe net sa vedeti sumele ametitoare... zeci de miliarde de euro pleaca anual in Occident via Petrom, BCR, Carrefour, Renault si alte cateva mii de „investitori”. Au cumparat tara de la nastase, tariceanu si basescu cu doi lei, iar noi suntem doar spectatori la targul lor. Astia ne-au furat tara de sub cur si noi nu putem decat sa-i slujim. Pana cand?
Nu vreau ca Romania sa prospere! Vreau faliment, vreau ca Guvernul sa nu mai aiba bani de pensii, de salarii, de drumuri si de medicamente. Vreau sa cada bursa, sa pice leul, sa se prabuseasca Statul. Aceasta minciuna numita „democratie romaneasca” trebuie sa dispara, sa se darame castelul asta din carti de joc, sa ne desteptam o data pentru totdeauna! Vreau sa nu mai fie bani de drumuri care sa intre in buzunarul „Bechtel” sau al lui Umbrarescu intr-un mod absolut nejustificat. Vreau sa nu mai fie bani pentru medicamente, sume uriase care sa ingrase niste importatori nesimtiti care umfla preturile, astfel incat o aspirina ajunge sa fie de cateva ori mai scumpa decat in Franta. Vreau sa nu mai existe bani pe care sa-i imparta boc cu darnicie lenutei sau lui videanu, vreau sa-i lasam fara ocupatie. Daca furam noi tot inaintea lor, astia raman someri, caci ei nu stiu sa faca nimic altceva! Vreau sa li se faca frica... Sa nu mai aiba curaj sa iasa pe strada sau in Bamboo, sa nu mai mearga la chermeze in vazul lumii, vreau sa-si sape fiecare un buncar in curte. Vreau sa fie haituiti prin lumea larga, sa le fie blocate conturile si confiscate casele. Vreau sa li se retraga cetatenia si sa rataceasca aiurea. Ati vazut „Munchen”? Continuati voi ideea...

Romani, ramaneti langa aparatele de radio, urmeaza un comunicat important pentru tara...

Furati! Nu mai platiti taxele, impozitele, amenzile, ratele la banci – care au dobanzi de cateva ori mai mari decat in Vest, la aceleasi banci. Munciti la negru, cumparati tot ce se poate fara acte, evitati orice forma de inregistrare si evidenta! Dati spaga, faceti evaziune fiscala, evitati legea, driblati sistemul! Eliminati sistemul bancar din orice tranzactie, eliminati intermediarii si comisioanele nejustificate! Furati de la banci si de la asigurari! Furati de la corporatii, de la marile companii, toate au venit aici la praduiala! Sfidati cacatul asta de stat asa cum o fac si ei! In cel mult un an Romania va intra in faliment, iar clasa politica (ce-mi place titulatura asta... asta, „oamenii legii” si „animal politic”) va ingrasa pamantul patriei, realizand astfel singura lor fapta buna.
Exista doua variante: platesti asigurarile medicale si vei avea parte de asistenta medicala la nivelul unui stat african, sau nu platesti nimic si tratamentul va fi acelasi. In varianta a doua macar ai economisit niste bani cu care poti sa dai o spaga decenta unui amarat de medic, umilit, la randul lui, de sistem. E valabil pentru toate serviciile pe care le ofera statul LOR: invatamant, justitie, oridine publica, transporturi, cultura. De ce sa platim pentru ceva ce nu primim? Cand stai la coada doua ore sa-ti platesti impozitul, gandeste-te ca-i platesti lui geoana vila de protocol, sau BMW-ul de 60.000 de euro al lui hrebenciuc junior, plus curvele aferente.
Trebuie, cu orice pret, sa sabotam economia asta de mucava, bazata pe teoria „capitalismului de cumetrie”. Trebuie sa scapam de Bunicuta, de Prostanacul, Arogantul, Manivela, Robocop, Organ, Marinarul si de restul gloatei asteia imputite. Trebuie sa incetam sa-i mai hranim, iar cand totul se va fi prabusit, vom fi pregatiti sa iesim in strada de foame si de disperare. E singura cale, altfel vom disparea din istorie.

P.S. Eu nu vad alta cale. Daca tu stii, astept comentarii.

In muia presei

„Daca doresti o imagine a viitorului, imagineaza-ti o cizma calcand peste o fata omeneasca, pentru totdeauna!” – George Orwell – „1984”

Rasfoiesc stupefiat presa online... eu nu primesc ziarele de la „Zirkon Media”. Sunt stupefiat nu de ceea ce citesc, ci de faptul ca mai pot fi stupefiat! Mai am stupefiere! Credeam ca am secat, ca mi-am consumat stupefierea inca din timpul guvernarii CDR. Ce, ce va mirati ca inventez cuvinte... Ce, Gigi nu face arogante? Videanu nu face greseli de scriere in direct la TV? Sa nu mai vorbim de Vanghelie, care faulteaza limba romana intr-o maniera pentru care ar merita sa primeasca cartonas rosu mai rapid decat a facut-o Vladoiu in ’94.

Cica nu mai avem guvern. Ete na... pai am avut pana acum? Intr-o luna alegem presedintele. Asta-i buna! L-am ales vreodata? Nu-ti alegi parintii, daramite presedintii. Elena Udrea e anchetata de unu’ Organ. Pai la cum arata si se poarta aia, ar merita sa fie anchetata de o banca intreaga de organe! Vasile Blaga, cu fata lui de macelar in retragere, ne asigura ca va organiza alegeri libere si corecte. Sigur... si marmota? Margherita se iubeste cu Sorinel Copilu de Aur... in sfarsit o stire serioasa! Sa vedem: „Dan Bursuc, impresarul manelistilor, ne-a spus despre Sorinel si Margherita: E o gagicareala intre ei.”. Eram sigur! Pai cum sa se iubeasca aia, o femeie de 17 ani, cu un copil, fie el si de aur? Ar fi fost ridicol! Geoana si-a anuntat iar candidatura. Se pare ca e inca deschisa lista cu prostanaci rrrrrrridicoli si rrrrrrraraiti. Autopsia lui Michael Jackson s-a finalizat! Deja? Au trecut doar doua luni de cand a murit megagigastarul! In fine... era sanatos. O fi murit de plictiseala. In stilul in care opereaza astia cadavrele, maine o sa scrie ca au finalizat autopsia lui Elvis si ca Moise avea sifilis. Basescu mazileste niste generali incomozi de pe la Armata. Intrebare: la ce ne folosesc generalii aia? Dar golanu’ ala betiv de Basexu?
Imi place Mircea Badea. E un baiat de cartier destept, scolit si spalat. In mintea mea reprezinta bucuresteanul sadea, cu bunele si cu relele ce decurg de aici. Il tine in brate pe Voiculescu, e adevarat, dar macar a recunoscut ca nu poate sa muste mana care il hraneste. Daca ar fi televiziunea lui, l-ar tavali si pe ticalosu’ ala. Ieri si alaltaieri s-a trezit ca spunea aceleasi lucruri, au fost momente in care ma intrebam daca nu cumva emisiunea se difuzeaza in reluare. Nu mai are ce sa spuna! Aceleasi manevre poltice, aceleasi proaste care-si arata curu’ si care ajung – inevitabil – colege cu el, aceleasi mizerii! De 20 de ani! Cat sa mai strigi, ce sa mai spui, ce glume sa mai faci? Nu e de mirare ca i-a scazut audienta... Ce sa faca omul? Spagatul l-a facut, gatul si l-a bandajat, laptopul l-a tavalit... Cred ca singurul lucru care l-ar salva ar fi sa aduca niste muieri faine in platou, iar numele emisiunii sa se schimbe in „Gura-n gura cu presa”.
Alaturarea sper sa nu-l arunce in derizoriu pe Badea, dar neputinta asta de a exprima aceleasi si aceleasi dureri, imi aduce aminte de Cioran. Si el a ajuns intr-un punct in care spusese tot ce trebuia sa spuna. Dupa ce a refuzat premiile primite, a refuzat sa mai scrie. In cate forme sa pui aceleasi idei?
Murim incet in Romania si asta ne ocupa tot timpul...

Cand suntem?

“Timp de milenii n-am fost decat muritori; iata-ne, in sfarsit, promovati la rangul de muribunzi.” -  Emil Cioran

Dan Puric se intreaba: „Cine suntem?”. Sunt absolut fascinat de aparitia acestui crestin autentic, de incercarea lui de a revitaliza constiinta neamului romanesc. Incearca sa ne faca sa simtim din nou, sa ne regasim radacinile, identitatea. Daca as incerca sa identific un roman aflat in viata, caruia sa-i acord increderea si aprecierea mea, el ar fi prima optiune. Sunt convins ca sunt multi altii in jurul meu care ar merita sa primeasca un gand bun, insa Dan Puric ramane special pentru mine.

Imi place sa cred ca stiu cine sunt, am pretentia ca am reusit, pana la 30 de ani, sa-mi dau seama de unde vin si unde ma situez pe lumea asta. Stiu ce admir, ce respect mai mult, am reusit sa-mi stabilesc un sistem de valori. Am insa si rataciri... nu functionez constant: am caderi, slabiciuni, indoieli. Nu reusesc, oricat m-as stradui, sa vad vreo luminita la capatul tunelului. Sunt afectat de mizeria din jur, care rezoneaza cu intunericul din mine si uneori ma abat de la calea cea dreapta. E greu...
Am constatat ca numai noaptea reusesc sa fiu eu. Noaptea nu sunt tentatii, invidii, larma asta infernala a orasului, noaptea nu interferez cu nimeni. Noaptea sunt numai eu, gandurile mele, lecturile mele, secretele mele. Sunt curat. Si gandurile parca-mi plac mai mult, ma mangaie prezenta lor si ma linisteste...
Orasul vibreaza sub mine. Ma uit pe geam si-l vad frematand, in miez de noapte. Il pot simti la propriu, intrucat podeaua mea de lemn se misca la trecerea fiecarei motorete ce bazaie nervoasa pe bulevard. Am stat 10 luni fara jaluzele, fara perdele chiar. Acum am jaluzele, sunt protejat. Cascand gura pe geam, constat ca in loc sa ma protejeze de privirile indiscrete, jaluzele m-au indepartat de lumea de afara. Inainte, era extrem de firesc gestul de a arunca o privire pe strada sau vizavi, la ferestrele luminate si animate. Stiam multe lucruri despre cei de peste drum, acum... sunt complet rupt, n-am mai facut asta de mult. Sper sa fie bine, sanatosi... si imi cer iertare, pe aceasta cale, ca nu mai sunt aproape de ei. Pur si simplu nu mai pot sa-i vad.
Cred ca sunt multe lucruri in vietile noastre care joaca rol de jaulzele. Ne ascundem permanent de ceilalti, dar mai ales de noi insine. Tot ceea ce tine de demnitatea umana, de iubire, de respect si echilibru, este terfelit si distrus in Romania in care traiesc eu azi. A cui o fi tara asta? A mea nu e... In rarele momente in care reusesc sa fiu eu, sunt nevoit sa traiesc intr-o lume virtuala, sa creez propria-mi Romanie in care sa pot trai, o tara „mandra, ca soarele sfant de pe cer”. Fiind martor al unui astfel de moment, mai in gluma, mai in serios, prietenu’ Spig comenteaza: „Acum inteleg de ce te izolezi!”. Omul are dreptate! Realmente nu-mi pot permite sa fiu eu insumi... Asta ar insemna sa fac greva foamei in fata Guvernului, sa mor impuscat de SPP sau sa ma internez la nebuni... Hm... recitind, nu suna chiar atat de rau. Am nevoie de multe protectii pentru a ma apara de cel ce sunt cu adevarat.
Iata un cantec cum nu mai exista azi... versurile sunt mai jos:

Youtube: “Corul Bărbătesc din Finteuşul Mare - Ardealul” 

Dac-am plecat Ardealule din tine,
Nu–i vina noastra, iarasi vom veni.
N-am fost învinsi si nu vom fi nici mâine,
Când ceasul biruintei va sosi.

Refren:

Aveam o tara scumpa si mândra,
Aveam si iarasi vom avea.
Dusmanul care astazi râde,
Va tremura privind la ea.

Noi te iubim ca tu ai fost al nostru,
Si viata pentru tine ne-am fi dat,
Dar prin Dictatul rusinos si monstru,
Hortistii-au reusit de te-au furat.

De-aici din departari, privim spre tine,
Si plangem jalnic chinul tau amar,
Cand stim ca fratii cei ramasi in tine,
Sunt torturati de un popor barbar.

Te vom lua ca tu esti doar al nostru,
Lasat pe veci de daci si de romani.
Dar mostenit de la stramosii nostri,
Si nimanui nu te-om lasa in dar.

Vom trece iar pe vechea frontiera,
Dreptatea noastra e stapana-acum.
Prin vijelii si foc de mitraliera,
Armata noastra isi va face drum.

Credinta-n tara si mereu ’nainte,
Sa cucerim ce-avem de cucerit.
Ardealul nostru e o tara scumpa,
Salaj, Bihor si Clujule iubit!

Aceasta este o mostra din Romania care era odata. Romania Mare, imperfecta, e adevarat, dar o tara care ar fi putut sa creasca frumos. Asa simt eu. Cum sa explic lucrurile astea, cum sa ma descurc? Ce sa fac cu ele in viata de zi cu zi, cum sa le exprim, sau, mai bine spus, unde sa le ingrop? Sunt trist si mi-e rusine ca nu pot sa traiesc in tara mea.
 
Cat reusim sa fim noi insine din totalul zilelor ce ne sunt lasate de bunul Dumnezeu? In ce masura suntem dresati de societate contrar fiintei noastre? Cat de des suntem prea lasi sa spunem ce gandim si simtim? De cate ori renuntam, de sila sau de lene sa facem ceea ce trebuie? Am avut vreodata indoieli in ceea ce priveste calea de urmat, sau doar ne-am prefacut ca suntem buni? Ce ramane dincolo de falsul din noi? Mai avem timp sa existam? Mai stim cum este sa fim noi insine? Oare nu am disparut, candva... demult, macinati de minciuna si prefacatorie?... Sa ne odihneasca Dumnezeu!

Highway to Hell

„Cata lume si niciun om!” - Esop

Statea in mijlocul drumului, uitandu-se in jur cu mirare, oftand parca din cand in cand. Langa el era o punga de plastic plina cu ceva, iar asta imi dadea speranta ca nu era singur, ci ca avea stapan. Am o strangere de inima cand vad lucruri atat de triste. Nu ma pot abtine sa nu gandesc: ce-o fi in mintea si in sufletul lui? Ce poate gandi si simti un catel in varsta de doua saptamani? Ce s-o petrece cu el, cum percepe lumea din jur, cum curge viata prin ghemul ala de blana? Sentimentul de vina ma cuprinde ca o apasare uriasa, ma domina intr-un mod incontrolabil. Am o datorie fata de cel de langa mine, care are nevoie de ajutor... nu pot sa fac mare lucru, unde sa duc cainele asta? Imi alung greutatea de pe suflet si merg mai departe, incercand sa ma linistesc. Ii intorc spatele.

Il citeam deunazi pe un nene care a luat premiul Nobel pentru medicina si fiziologie. Tipul explica cauzele nesimtirii deja proverbiale din toate marile metropole. Se pare ca suprapopularea este principala cauza. Ea genereaza un sentiment de anxietate, de frica continua a individului. Orasul ii invadeaza simturile permanent cu mii de stimuli, astfel incat, treptat, isi pierde capacitatea de perceptie. Dezorientat, fara capacitate de perceptie si fara repere, fara intimitate, isi pierde si individualitatea. Prin urmare, individul dispare si se topeste in masa amorfa a populatiei. Partea proasta este ca nici nu constientizeaza acest proces, el e incapabil sa mai simta ceva.

Sistemul de valori occidental, utilitarismul ce genereaza goana patologica dupa bani si recunoastere, obliga individul sa alerge constant dupa acumularea de bunuri, astfel incat banii devin din mijloc un scop in sine. Competitia permanenta il face sa se teama ca nu va face destul si la timp, viata devine o cursa contra cronometru, el isi pierde reperele si nu mai stie de unde a plecat si incotro se indreapta. „Agitatia plina de frica si frica agitata isi au rolul lor in a-l vaduvi pe om de calitatile lui esentiale. Una dintre aceste calitati este reflectia...” (Konrad Lorenz – „Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate”).
Timpul... aici sa fie cheia desteptarii noastre? Sa fie de ajuns acel moment de introspectie pentru a invata mai multe despre noi si despre lumea din jur? E monumentala istorioara lui Dan Puric, in care povesteste cum mergea foarte grabit pe strada, intr-un Bucuresti cenusiu, mohorat. La un moment dat, o babuta de la tara il opreste si il intreaba: „Nu va suparati, ce scrie acolo... Fast Fod...”... Asta, alarmat si tulburat ca cineva ii manca secundele pretioase, se rasteste la baba: „Fast Food, mamaie, asa se citeste! Inseamna sa mananci repede!”. Babuta, consternata, surprinsa de avalansa de cuvinte si de tonul tanarului isteric, mai apuca sa baiguie: „Dar de ce, maica?”...
Baba are dreptate! De ce nu mai avem timp sa mancam? E normal? De cand nu mai avem timp? De ce nu gasim ragaz sa mancam, sa gandim, sa vorbim frumos, sa simtim, sa traim? De ce nu ne facem timp nici macar pentru lucrurile care conteaza cu adevarat: familie, prieteni, nici macar pentru noi insine? Lumea ar fi mai buna, mult mai buna, daca am avea alte prioritati, daca am gasi timp pentru viata, atat... Am ajuns sa nu avem timp sa traim, principala activitate devenind graba in sine. Ce faci? Ma grabesc!
De ce nu sta omul contemporan cu sine insusi? De ce refuza contactul cu propria persoana? Probabil pentru ca nu i-ar placea ce ar gasi autoanalizandu-se. Poate fi periculos sa te privesti cu atentie. In viitor, spoturile publicitare se vor incheia cu avertismentul: „Oglinzile dauneaza grav sanatatii!”. Ele au prostul obicei de a arata lucrurile asa cum sunt. Punem pariu ca in maximum 50 de ani o sa inventeze astia o oglinda mincinoasa? Scumpa, extrem de scumpa, dar foarte utila... Oare de ce ne dispretuim atat de mult? Oare de ce suntem dezgustati de noi insine? Nu ar fi mai simplu sa schimbam ceva, decat sa ne intoarcem spatele si sa continuam in directia gresita? Introspectia ar rezolva multe din problemele fiecaruia, dar din pacate este un proces foarte dureros. Cine scoate cu bucurie la suprafata tot gunoiul din adancurile fiintei sale? Asa ceva nu se face fara protectie, fata a-ti asigura conditiile minime de siguranta. Din fericire, ele sunt la indemana oricui. Cel mai mare filozof sceptic al secolului XX, Emil Cioran, explica: „Singuratatea fara Dumnezeu este nebunie curata.”. Iata cum gandea un om care s-a certat de atatea ori cu Divinitatea...
Ma gandesc ca trebuie sa existe o pornire naturala in fiecare individ sanatos: sunt momente in care simte nevoia sa faca curat in viata lui, in gandurile lui. Iti trebuie un curaj nebun sa admiti niste lucruri, chiar daca numai in sinea ta: tu cu tine. De obicei, motivatiile si explicatiile angoaselor si necazurilor fiecaruia sunt cautate, din pacate, in afara: se da vina pe celalalt, se fac cumparaturi, se fac excese de orice fel. Astfel, in loc sa se identifice raul si sa fie eliminat, acesta se inmulteste, se extinde. In locul unei pauze, in locul unui moment de liniste care ar putea aduce echilibrul, individul prefera accelerarea desfasurarii evenimentelor. Complet ridicol! E ca si cum am fi la volan intr-o situatie deosebit de periculoasa, pe cale sa pierdem controlul masinii. In loc sa incetinim sau chiar sa tragem pe dreapta, noi am accelera si am continua nebunia. Raspunsul trebuie sa fie altul: cred ca profilaxia ar cuprinde obligativitatea ca individul sa se opreasca si, pur si simplu, sa se gandeasca. Tot Cioran observa: „Niciun gand nu se naste in mers; de aceea, imobilitatea orizontala este conditia indispensabila a meditatiei... Istoria este un rezultat al verticalei, precum neantul al orizontalei.”.
Goana asta necontrolata prin viata trebuie sa inceteze. Este ciudat cum oamenii pot fi amendati pentru ca depasesc viteza legala pe o sosea, dar sunt uneori rasplatiti de societate pentru ca, precum Fat-Frumos, isi traiesc vietile intr-un an cat altii in zece. Cred ca ar trebui sa se stabileasca legi care sa impuna restrictii de viteza in viata fiecaruia. Imaginati-va ca ar exista o lege care i-ar obliga pe cei care calca pe cadavre, sa-i si ingroape! Categoric, i-ar incetini considerabil... In art. 6, alin. 3 din Legea 378/2009 – Legea cadavrelor, se spune, negru pe alb, ca „este obligat ca acesta sa impace, prin vorbe bune, compensatii financiare si alte cai, stabilite prin legi speciale, pe toti cei pe care i-a afectat intr-un mod negativ, in timpul ascensiunii sale nemeritate.”.
Nu se stie daca si cand vom mai avea privilegiul de a ne plimba oasele pe planeta asta perfecta. Ar fi pacat sa nu ne bucuram de viata asta, asa cum e ea, sa nu o cinstim asa cum merita. Ea este un vin nobil care se degusta intr-un anume mod, aproape ritualic, iar majoritatea o dam pe gat ca pe Coca-Cola. Cred ca ar trebui sa chibzuim un pic inainte de a merge mai departe.

P.S. A doua zi am vazut cainele in posesia a patru puradei care cerseau cu el in brate. Deci si el si punga aveau un proprietar. Am scapat, pot continua sa fiu nesimtit.

De ce nu au cucerit romanasii lumea

Motto: „Numai un orb nu poate vedea ca Dumnezeu a adunat in femeie toate frumusetea de care e lumea capabila, astfel incat intreaga creatie sa fie uluita de ea, s-o iubeasca si s-o venereze...” – Henry Cornelius Agrippa

Ma uit ca prostu’ la poporul englez... Cu bruma de istorie pe care o stiu, la care se adauga lectiile predate de Pepi si Lica, carora le multumesc, am reusit sa-mi fac o imagine destul de clara in ceea ce-i priveste. Foarte pe scurt, englezii sunt: putini, betivi, rai. Acest popor incredibil a cucerit lumea. Cel mai mare imperiu cunoscut de omenire este Imperiul Britanic, care ajunge sa cuprinda cam un sfert din populatia si din suprafata planetei la sfarsitul Primului Razboi Mondial. „Ce-i mana pe ei in lupta?”...

Indiciu: cine stie cum arata englezoaicele? N-am calcat dincolo de Canal, dar am auzit ceva povesti care mi-au taiat elanul de a face miscarea asta. Cum putea sa arate viata unui pui de saxon in plin secol XIV? Se trezeste la 5 dimineata in cotetul lui de paie, langa femeia lui... aceasta creatura roscovana, cu 10 kg mai solida, fara dinti in gura, mirosind a alcool si balegar de la doi metri... Individu’ se enerveaza teribil – s-au facut studii care arata ca britanicii sunt cel mai violent popor din Europa – si bea tot alcoolul din casa. Ia un par si se antreneaza putin pe spinarea aratarii, gonind-o afara din cotet, apoi cauta o cale de iesire din situatia teribila in care se afla. Priveste ganditor in zare, printre picaturile reci de ploaie... trebuie sa scape de aici, sa faca ceva, dar unde sa se duca? Brusc, perspectiva unei morti eroice pare mai atragatoare. Astfel se pare ca s-au nascut primele idei care au dus la evenimente de mai tarziu: „Razboiul de o suta de ani” sau marile descoperiri geografice. Bravilor insulari le-a aparut mai atragatoare perspectiva unei croaziere de doi ani in jurul pamantului, decat traiul tihnit acasa. Intunecatul capat al lumii, balauri uriasi, boli ingrozitoare, pirati sangerosi, furtuni teribile, toate acestea nu sunt de ajuns pentru a opri un englez in demersul lui de cautare a decentei. Incapatanarea britanica isi are originile aici, in lipsa acuta a unei femei care sa-i umple viata. Este singura explicatie logica a acestei perseverente vecine cu nebunia... Perspectiva de a muri de sete, spintecat sau inecat este preferabila vietii de burlac.
Acum, cu aceasta revelatie in minte, imi dau seama ca cea mai mare inventie a Europei Occidentale nu este computerul, sau... nu stiu... masina cu aburi, televiziunea, sau dinamita, ci... fotbalul. Incepand cu aparitia „Champions League”, el devine granita intre pace si un nou razboi mondial, care ar fi fatal omenirii. Fotbalul ne tine in viata, el este noua jucarie a unui neam care stapaneste planeta. Disparitia „Premier League” – sau NBA – cred ca ar insemna sfarsitul civilizatiei umane: in maximum doua saptamani ar incepe reconstructia Imperiului Britanic. In concluzie, Sir Alex Ferguson ar merita cu priosinta Premiul Nobel pentru Pace. Sunt sigur ca si Regina s-a prins de chestia asta cu o zi inainte sa-i acorde titlul de „Sir”, iar „007” lucreaza intens la acest proiect.
Cred ca au dreptate cei care spun ca lumea se invarteste in jurul femeilor. Cu mici exceptii, tot ceea ce am facut, facem si vom face vreodata are legatura cu frumusetile de langa noi. De undeva din adanc, ne pandeste... constient sau nu, comportamentul nostru este dictat de aceasta inexplicabila slabiciune a noastra, a barbatilor. Suntem patetici si nici macar nu avem puterea sa recunoastem. Cei mai mari gogomani din Univers sunt masculii din rasa umana. Or mai fi si alti cretini monumentali in alte galaxii, dar ma gandesc ca macar aia au fost atat de destepti incat sa inventeze farfuriile care zboara... Asta, categoric, confera o noua dimensiune sintagmei „la cratita”, care poate deveni titlu de comandor de flotila aeriana!
Am amici care n-au mai iesit din casa din momentul in care au pus mana pe o muiere. Stiu oameni care si-au parasit toate lucrurile care contau pentru ei in momentul in care o „printesa” a catadicsit sa-i observe. „Giulestiul” e mai sarac din aceasta cauza, iar la mine in cartier sunt adevarate polemici furtunoase daca saracia sau femeile sunt vinovate ca nu reusim sa strangem de-o echipa la paintball. Chiar intaiul fiu al tarii, marinarul betiv si nerusinat, individul dur pe care jurnalistii il gratuleaza cu apelativul „animal politic”, banditul care ar fi in stare sa ne vanda si tara de sub poponet in schimbul catorva arginti, devine un pisoi rasfatat in prezenta blondei-ministru si a mormaitei botoase care abia citeste pe silabe. Nu e frumos? Bestia, durul-durilor, seful-sefilor, Zeus insusi se inmoaie intre tatele amantei sau in prezenta odraslei rasfatate.
Sa nu ma intelegeti gresit... nu condamn pe nimeni pentru faptul de a nu fi avut puterea de a se opune vrajitoarelor. Daca as avea ocazia sa devin sclavul unei astfel de fiinte magnifice, as face-o fericit, fara amanare! Mi-as lega de bunavoie viitorul strans, sa nu scape, cu nod triplu marinaresc (sper sa existe asa ceva), mi-as arunca visele la gunoi si le-as rescrie impreuna cu ea, mi-as reconstrui universul meu existential in functie de trairile ei, as deveni alt om, unul fericit! Totul de bunavoie si nesilit de nimeni. Cum sa nu faci asa ceva? Cum sa te gandesti la altceva cand ea se gandeste la tine? Cum sa mai existe alta realitate in afara de ea?
Poate ca englezii l-ar intelege pe bietul marinar, poate domnul Brown insusi are in dormitor postere cu doamna Udrea. Noi insa suntem atat de obisnuiti cu femeile frumoase incat am ajuns sa nu mai intelegem iubirea. Badea Gheorghe nu a mers in cruciade, nu a pustiit coastele Africii, nu a aruncat bomba atomica, nu avea de ce. Cum sa pleci sa dai foc lumii, cand acasa te asteapta Ioana, Maria, Ileana? Cum sa declansezi razboaie religioase cand cea mai frumoasa creatie a Domnului iti zambeste in mijlocul bataturii? Cum sa ridici piatra cand tu privesti stupefiat, moale ca o carpa, intr-un „Bamboo” plin ochi? Ce sa cauti printre straini, de ce sa strabati oceanele lumii calare pe o gramada de scanduri?
Cand te-ai uitat ultima oara cu atentie in jurul tau? Cand ai renuntat ultima data sa te lasi coplesit de greutati, de necazuri si le-ai observat? Ridica-ti ochii din monitor, gandeste-te la toate femeile minunate din viata ta! Sunt aici, langa noi, sublime... Ne nasc, ne hranesc, ne cresc... Ne zambesc, ne tolereaza, ne incurajeaza, ne iubesc, ne iarta, ne uimesc, ne fac sa fim mai buni. Ne fac viata mai frumoasa... ba nu! Ele sunt in insasi Viata! Sunt blande, calde, frumoase, inteligente, perfecte... Nu pot si nici nu vreau macar sa-mi imaginez viata fara ele. Nu vreau sa plec peste mari sa caut fericirea, nu vreau sa fiu nevoit sa ucid pentru a simti ca traiesc, nu vreau sa merg nicaieri in alta parte. Imi place aici, ma simt foarte norocos ca m-am nascut aici, ca pot sa vad acest minunat colt de lume. E minunat acasa...

Cimitirul, cel mai bun prieten al rromului

Zac langa noi, sinistre... Ne inghit parcurile, ne blocheaza privirea, scad dramatic valoarea proprietatilor adiacente, sunt loc de pelerinaj pentru toate babele din oras. Mii de cruci impung cerul, aliniate frumos... de ce?
De ce ne inmormantam mortii? De ce umplem pamantul cu toate putreziciunile? De ce alegem sa traim cu viermii langa noi? Inmormantarea... un circ intreg, cu bocete si claxoane. E lege... daca se claxoneaza la pranz, a murit baba de la doi, daca e pe seara, a batut, in sfarsit, Rapidul acasa. De ce trebuie sa stie tot orasul ca a murit cineva? De ce trebuie sa fac credit la banca sa-mi inmormantez bunicii? De ce trebuie sa ma bat pentru 2 metri patrati de pamant, sa dau spaga, sa consum o imensa cantitate de energie pentru un trup neinsufletit? Oricum, dupa 7 ani expira valabilitatea inmormantarii, oasele sunt scoase, ceasul si verigheta le fura groparii, iar acolo se cazeaza alta persoana. Daca esti norocos si ti-ai platit creditul de la prima inmormantare, esti fericitul castigator al unuia nou! Daca nu, iti suni toate rudele si faci cheta. De ce? Pentru ce? Pentru ca nu ai fost in stare sa te porti suficient de frumos cu persoana respectiva in viata? Pentru ca te simti vinovat? Pentru ca ti-e frica de ce vor spune vecinii? Cred ca e timpul pentru o schimbare... Un loc de veci a ajuns a fi un lux, un mod de a-ti expune bunastarea...
– A murit bunicu’... L-am inmormantat...
– L-ai inmormantat?!? Fraaaaate, ce-ti merge!
– Da, ce sa zic... firma creste, am mai facut niste investitii de curand...
Troite la marginea drumului, motociclisti de 21 de ani decapitati in accidente stupide, „beneficiarii” unor adevarate monumente luminate, ingrijite, inflorate... Vreau sa ma plimb linistit pe Kiseleff... nu se poate, trebuie sa rememorez toate accidentele petrecute acolo in ultimii 20 de ani! Vrei sa iei o gura de aer si ti se face rau... vezi fete tinere zambind la petrecerea de absolvire a liceului, care acum ingrasa pamantul... Iti arunci carnetul de conducere in Herastrau si juri sa nu mai circuli decat cu trenul.
Sa revenim la circ! Termopane, aer conditionat, marmura... multa marmura, claxoane, limuzine, fanfare, claxoane, lacrimi si costume Armani, flori scumpe, claxoane, trafic blocat, nervi, claxoane... Cat tupeu, cata ignoranta, cat cinism! A murit Gica. Cine? Gica, ma... a lu’ Sadoveanu, ala mic, de-i zicea „Topor”. Mare om... si sensibil... ce mai iubea viata... Baiat destept, sa vezi ce casa are! Avea... Azi l-a-nmormantat. Da, a venit si dom’ primar cu sotia, seful politiei cu amanta, ca a lasat-o p-aia cu tot cu copii. Cica i-a umflat ochii acu’ vreo doua seri... Nu, nu lu’ Topor, lu’ nevasta-sa... Cica in sicriu i-au bagat 40.000 de marci, sabia, lanturile, zarurile, bata, boxul...
Pe piatra funerara sta scris cu litere de aur: „Faraoane, Impara-te, Barsane, nu te vom uita, mancatias!”... urmeaza amprentele rudelor. Monumentul va fi pazit zi si noapte de o garda de onoare staboreasca, formata din cei mai bravi fii ai clanului, pana in 20 de ani cu suspendare. Caleasca aurita aduce sicriul cat un pian, parfumurile scumpe se amesteca cu mirosul greu de transpiratie... intr-un colt, mai ferit, un manz din noua generatie isi admira ultima achizitie: un "Beretta" nou-nout argintiu, o frumusete! Carul de reportaj al Antenei 3 incearca sa taie calea cortegiului, cameramanii de la PRO TV fac scandal ca vor loc mai in fata, Diaconescu se foieste langa sicriu, are emotii... va intra in direct in 5, 4, 3, 2...
Cred ca daca vrem sa facem ceva bun, primul lucru ar fi sa ne purtam frumos cu cei de langa noi cat timp se afla inca in viata. Apoi... nu mai conteaza. Vrei sa-ti cinstesti bunicul? Pune-l intr-o urna si ingroap-o in fundul gradinii, sau pune-o, daca tii mortis, pe raft, in bucatarie, intre piper si busuioc. Nu arata destul de sinistru orasul asta pentru a-l impodobi cu cimitire? Poate acum 100 de ani erau la marginea orasului, vizitate doar de vrajitoare si bufnite, dar acum facem slalom printre ele in fiecare zi!
Vrei sa-ti cinstesti mortii? Ei se afla la Cimitirul Eroii Revolutiei (cu peronul pe dreapta) sau la Mausoleul de la Marasesti. Mormane de oase albe, zdrobite de obuzele germane. Amarati impuscati in ’89 de Armata Romana si de teroristi care n-au fost pedepsiti niciodata zac in pamant, in timp ce „revolutionarii” se lafaie in parlament, paziti de SPP. S-au sacrificat pentru ca noi sa putem merge in vacanta in Grecia, pentru a putea scrie chestii pe blog. Au murit pentru ca Monica Columbeanu sa se prostitueze in direct la TV, pentru ca Roman sa fie dorit de fetele de la Apaca. Glorie lor, celor uitati!
Atat de aici, din cimitirul Bellu, de sub Teiul lui Topor. A transmis pentru PRO TV, Catalin Radu Tanase. Andreea...

Buna dimineata!

Traim intr-o lume a marketingului, sunt obligat intr-un fel sa aplic regulile lui. Prima postare trebuie sa fie tinuta minte... „Despre ce-o sa scrii?” ma intreba sor-mea acum cateva minute. Despre ce ma doare, despre ce imi place, despre ce ma misca... Mmm... mii de lucruri imi trec acum prin cap... Iisus nu cred ca este fiul lui Dumnezeu, Iliescu e sigur agent sovietic, Madonna e o zdreanta (multumim Gigi ca ne-ai oferit acest cuvant) care n-are nicio treaba cu muzica, Geoana e un prostanac (multumim agentilor Moscovei pentru material), Michael Jackson, Ceausescu, Mao si Elvis traiesc bine mersi pe o insula plina de minunatii, Cristina Dumitrica is now online, Eminescu e cel mai smecher dintre romani (practic el ne-a construit limba asta ascutita...), BMW fuge mai tare ca Mercedes, m-am saturat de Basescu, aaaaaa... Romania se prabuseste, ministrul de finante – maimutoiul ala de Pogea – este un fost lautar (asta o stiu de la Neacsu, deci daca nu e adevarata,injurati-l pe el), Ceausescu era un tip simpatic si senil, dacii erau niste indivizi de gasca, tata are 1,90 m, imi plac micii cu mustar, moldovencele sunt muieri fenomenale (deci probabil ca o moldoveanca faina aducandu-mi niste mititei ar fi o imagine foarte aproape de perfectiune), masoneria salveaza Romania... sau era „criogenia”?
In fine... sunt multe de spus. Despre toate acestea si despre multe altele, asteptam reactiile maselor largi. Cei oropsiti, cei obiditi, cei mintiti, cei furati, cei multi, treziti-va! Incepe o noua zi...

De ce "margaritar"?

Mai aveam variante de rezerva: "...de clestar"si "...de borangic". In plus, imi pastrez libertatea de a-l redenumi, daca in timp nu sunt multumit de modul in care evolueaza... "...de cacat" nu suna chiar atat de rau. Sa revenim... ideea apartine Dianei, care auzind ca ma gandesc sa-mi fac blog, a avut, in mod absolut "firesc" reactia: "Asta ii lipsea chelului!". Iata cum, inca o data, constat cu uimire cum critica este mult mai constructiva decat lauda. De fapt... ce ar fi putut sa laude biata femeie la mine?... Traiasca spiritul critic! Traiasca cinismul!