Democratie

”Bergson spune ca democratia e singurul sistem compatibil cu libertatea si demnitatea umana, dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selectiune a valorilor. Ca numarul nu-i criteriu.” - Petre Tutea

Suntem liberi. De 20 de ani sunt bombardat cu aceasta idee. Am revazut documentarul despre evenimentele din 13-15 iunie 1990... atunci au murit cateva zeci de oameni, niciodata nu s-a stiut cati au platit cu viata faptul ca au indraznit sa spuna “nu” clicii lui iliescu, care pusese laba pe tara. Vi se pare putin ca ilici a omorat cateva zeci de romani? Imaginati-va faptul ca nu avem cateva zeci de prieteni niciunul dintre noi. Abia cunoastem cateva zeci de oameni, iar el i-a omorat pe toti. Cu tot cu rudele lor.

Suntem intre doua tururi de scrutin. Putem sa “ne exercitam dreptul democratic de a ne alege presedintele”. Ma pis pe el de drept, pe dreptul de a alege intre Mincinosul si Prostanacul. Strazile sunt pline cu afise in care sunt prezentate cele doua gasti. Pe de o parte, ne fura udrea, videanu si asfaltangiii, din cealalta parte ne pandesc hrebenciuc, vanghelie si mazare. Ce sa fie, ce sa fie… Pana la urma, de ce sa ma stresez? Sunt convins ca se vor gasi destui votangii care sa se alature uneia dintre gasti, din oportunism sau din lipsa de materie cenusie.

Mi-as dori ca toti cei care sunt actorii acestei piese proaste, votangii sau votati, sa aiba de ales si in viata lor personala, in aceeasi masura in care au de ales in aceasta societate democratica. Vreti sa va casatoriti? Va doresc sa aveti de ales intre una urata, proasta si needucata si alta urata, proasta si imputita. Vreti sa va angajati? Va doresc sa aveti de ales intre o slujba umilitoare, prost platita si suprasolicitanta si alta slujba umilitoare, extrem de prost platita si epuizanta. Intre SIDA si cancer. Bafta!

Suntem liberi sa votam cu doi dintre fiii Satanei. Sa nu uitam ca ambii cavaleri dintre care se va alege presedintele, au fost educati in FSN-ul lui iliescu. Pentru cei care au petrecut ultimii 30 de ani in Statele Unite, reamintim: iliescu este cel mai mare rau al acestei tari, de la Lovilutie incoace.

basexu este un golan oportunist, capul unei bande de baieti si fete, multimilionari in euro, care actioneaza pe teritoriul Romaniei de prin 2004. Este iscusitul autor a numeroase tradari si a mai multor dezmembrari de partide. A trecut de la stanga (PD) la dreapta (PDL) scenei politice, la fel de repede cum fii-sa aia analfabeta trece din Bamboo in Fratelli. Ne-a mintit in fata si-n spate de sute de ori (printre muuuuuuuulte altele, vezi scenariul crizei economice), si-a pus amanta ministru si pe botoasa cea muta, europarlamentar. Din "greseala", pe cand era primar, a semnat un act prin care si-a adjudecat o casa, crezand ca semneaza caietul de datorii, inmanat de ospatar. Este un marinar adevarat: frecventeaza carciumi si apoi se urca beat la volan, isi injura cetatenii si le confisca telefoanele mobile, le bate copiii. Este si scenarist de film, organizand celebra rapire a jurnalistilor din Irak. Cu aceeasi ocazie, isi dovedeste si calitatile de magician: dispar 13 milioane de euro, precum si Omar Haissam, pe care il transforma intr-un berbecut. Momentul de glorie, apogeul carierei sale de magician, este cel din anii ’90, cand reuseste sa faca sa dispara o intreaga flota comerciala! Houdini se rasuceste in mormant, David Blaine isi taie venele.

Iiiiiiiiiiiiiiiiiin coltuuuuuuuuuuuuuuul rrrrrrosuuuuuuuuuu, cantarind sute de kilograme… de aur, campion al rautatilor si incoerentei politice, Bunicuta va prezintaaaaaaaaaaaaaaa: prostanacul! Fiul unui fost barosan al Regimului Ceausescu, generalul Geoana, micutul prostanac lucra tot cu gura in 1989… era arbitru de fotbal. Gratie calitatilor sale exceptionale, profilului sau moral ireprosabil si prestatiei sale profesionale de exceptie, este numit, la fel ca orice functionar marunt al Ministerului de Externe, ambasador. Unde? Intr-un loc aflat la capatul lumii, in Statele Uimite. Face niste combinatii cu americanii, care decid ca e un pupincurist de nadejde si decid sa-l numeasca presedintele unui partid rosu (dupa cum se stie, yankeii au simtul umorului). Intors in Romania, merge cu metroul pentru prima oara in viata si poarta cizme de cauciuc, cu ocazia alegerilor locale. Se pare ca ocupatia sa favorita este aceea de a juca rolul marionetei pentru manivela, d.i.p., arogantu’, vanghelie, iliescu.

Ce au facut pana acum ei si gastile lor, putem vedea in jur. Cat cantaresc cuvintele lor, ce valoare au astia ca oameni, putem sa observam cu usurinta, daca avem vreo urma de creier. E inutil sa facem un bilant al activitatii acestor indivizi, a tuturor relelor de care se fac vinovati. V-as aminti numai mortii pe care i-au lasat in urma de cand au ajuns comunistii sa conduca tara asta, caci de la 23 august 1944, moment in care l-au arestat pe Maresalul Ion Antonescu si pana acum, 28 noiembrie 2009, comunistii au condus tara asta. Sunt cateva milioane de morti pe care-i tin in carca baietii astia doi si sistemul pe care ei il reprezinta.

Au inceput cu Antonescu si ai sai. Intreaga tara a fost curatata de elementele legionare, adica cam toata intelectualitatea, care a fost trimisa la inchisoare, in "insorita" Siberie, sau in pamant. I-au macelarit ca pe oi, a fost o vanatoare de oameni in toata regula. A urmat jumatate de secol de intuneric pentru neamul romanesc: ocupatia sovietica de dupa razboi, apoi Canalul, inchisorile, represiunea, fenomenul Pitesti. Lovilutia. Acea mare minciuna, in urma careia ni s-a spus ca suntem liberi, ca traim intr-un sistem democratic. “Doar” 1.142 de morti si 3.138 de raniti. Va puteti imagina un sir de 1.142 de cadavre? La asta, adaugati mortii din cei 20 de ani de sistem sanitar neperformant, mortii din accidentele de munca dintr-un stat care nu manifesta niciun respect fata de cetatenii lui, mortii din acidentele de circulatie, in acelasi stat in care banii pentru autostrazi si asfaltari se duc in conturile LOR din Elvetia. Mortii vii care am devenit… fara demnitate nationala, fara respect de sine, fara speranta in viitorul nostru.

EI ne trateaza ca pe gandaci. Noi existam doar sa-i servim, iar cand lucrurile curg intr-un mod care nu ii avantajeaza, urmeaza minciuna si calomnia, apoi represiunea: bataie, inchisoare si crima. Mineriadele sunt cel mai bun exemplu, o bucata din democratie: dictatura majoritatii.

Caci asta este democratia: dictatura celor multi. Din pacate, cei multi sunt si cei prosti. Prost informati, prost documentati, fara preocupare, ignoranti. Nea’ Gheorghe si Dorel hotarasc cine va fi presedinte, ei isi iau micul si berea si merg la vot. Ei decid daca intram in Europa, fara sa stie ce presupune asta, sau macar ce sau unde e Europa. Ei decid daca base este viril sau nu, daca EBA e buna sa fie europarlamentar. Stiti ceva? Nu-mi place in democratie! Nu mai vreau sa decida Dorel ce e bine si ce e rau pentru mine. Dorel sa ramana in Valea Jiului si sa nu-l mai asculte pe iliescu.

E democratie si suntem liberi sa vorbim. Din fericire, nu ne asculta nimeni.

Barfe

“Un prost nu spune lucruri inteligente, dar un om inteligent spune multe prostii.” - Garabet Ibrăileanu

Mi s-a reprosat ca nu scriu pentru fete. Stiu, simt de mult timp ca nu prea reusesc. Stiu ca gresesc si habar n-am cum as putea sa repar asta... Cum naiba de nu reusesc sa comunic cu femeile?

Nu stiu sa gatesc. Nu pot sa discut despre retete, cuptoare, ingrediente, foc mic. Nu am nimic de spus in domeniu si nici nu ma prea excita detaliile. Pot digera doar produsul finit, daca e bine facut. Nu ma intereseaza cum a ajuns in forma aia, ce animal a fost hacuit, cat timp a durat. Il mananc daca e bun si daca imi aterizeaza in farfurie. Daca nu, nu. Imi iau doua merdenele si sunt la fel de fericit.

Nu sunt foarte performant in a-mi exprima sentimentele... dau gres de multe ori, chiar de prea multe ori. Ele asta vor... sa fii sensibil, sa vibrezi si sa se vada. Nu merge... vibratiile astea au si ele nevoie de combustibil, nu apar asa... din vid. E nevoie de trairi interioare foarte intense, de o motivatie foarte puternica, de niste mecanisme complexe, de evenimente cruciale. Nu ti se intampla in fiecare etapa de Football Manager sa ai 15 suturi pe poarta, iar adversarul sa aiba doar doua spre poarta, in cele 90 de minute, din care unul cadrat! Portarul advers ia nota 9 si este desemnat MOM, iar tu ti-o furi cu 1-0. De m-ar vedea ele atunci! Pulsul 220, transpirat, incordat ca un arc, strangand in maini tastatura si lovind-o de birou, injurand in dulcele grai romano-tiganesc. Expresiv, frateeeeeee!!! Daca gagicile din jur ar putea sa vada asa ceva, daca ar realiza cat de intens sunt in stare sa simt, s-ar indragosti instantaneu si iremediabil de mine! Din pacate, cand am nevoie de asemenea manifestari, sunt in stare doar sa rostesc un „imi pare rau...” absolut inutil si penibil. Ce sa fac, sunt complet defazat si reactionez in contratimp...

Nu ma pricep la toale si cosmetice. Am auzit termenul „metrosexual” abia de curand si, in prima faza, m-am intrebat de ce si-ar dori un homosexual sa lucreze la metrou. Nu prea e de fite, sub pamant e intuneric si nu-ti vede nimeni ultimele achizitii in materie de bijuterii si frizuri. Sufar si aici de un mare handicap, prin urmare nu as putea sa sustin o discutie pertinenta. Nu stiu marci de renume, astfel incat nici macar nu pot fi impresionat. Nu intru in magazinele de pe „Victoriei” niciodata, nu as intra nici daca as fi foarte bogat. Basca, nu-mi plac fotomodelele schiloade si drogate.

Nu stiu sa fac conversatie usoara. Mi-e sila, cred ca mi-e si lene sa spun tampenii.
„ – Ce vreme frumoasa...
  – Da...
  – Ar fi trebuit sa ma imbrac cu ceva mai usor. Foarte rar reusesc ma sa imbrac potrivit.”
Nu-mi place sa pierd timpul, sa vorbesc in gol, sa spun nimicuri. Nu-i desconsider pe cei pe care o fac, toate lucrurile sunt folositoare la momentul potrivit. Eu doar o fac foarte prost sau deloc, pur si simplu sunt incapabil.

Nu-mi place sa fac concesii femeilor frumoase. Majoritatea sunt obisnuite sa li se deschida toate usile, pentru simplul fapt ca au niste tate mai mari ca ale mele. Li se pare firesc sa pice toti barbatii in freza in fata lor si profita enorm din asta. In general, nu e greu sa-ti dai seama daca ai sau nu vreo sansa sa i-o tragi, totul este sa fii realist si sa ai un pic de experienta. Eu incerc sa-mi fac o imagine cat mai apropiata de realitate, intr-un timp cat mai scurt, astfel incat sa nu pic de prost. Am fost acolo, nu e bine deloc. Nu am nicio pornire in a fi privit cu complezenta sau mila. Prefer sa fiu luat drept nesimtit. Macar asa, respectiva dama este nevoita sa lase zambetul fals deoparte si sa fie ea insasi. Daca e jigodie, poti sa te pizduiesti cu ea in lupta dreapta. Si... daca tot n-ai futut-o fizic, macar verbal sa-i bagi cate ceva!

Nu inteleg conceptul de „femeie puternica”. Femeia oricum e mai puternica decat barbatul, natura a facut-o asa in mod firesc, pentru a putea sa reziste greutatilor vietii. E mai sensibila emotional, dar in acelasi timp mai lucida cand e cazul. Mai toleranta, dar in acelasi timp mai ferma. E evident: noi, barbatii, le suntem superiori doar atunci cand e vorba de carat lemne: suntem mai tari! A, si conducem masina cu viteza mai mare... cam atat. Lumea continua sa existe datorita lor, astfel incat atunci cand aud de „femei puternice”, ma pufneste rasul. Formula este folosita doar de ametite nesigure pe ceea ce pot si care-si striga puterea in gura mare. E ca atunci cand eram copii si venea unu’ cu vreun cap mai inalt sa ne bata si, speriati, strigam: „Ba, eu stiu karate!”. S-o mai slabeasca femeile astea puternice.

Feministele ma deranjeaza, de asemenea. Au impresia ca lumea le este datoare si ca li se cuvin niste scuze. Au tendinte dominatoare si porniri lesbiene si devin concurenta neloiala pe frontul sexual. Recruteaza femei dezorientate, tradate si dezamagite de barbatii-porci. Tinte usoare...

In conditiile astea, cum sa scriu ceva citibil? Ce sa le scriu? E normal sa nu pot sa ma inteleg cu TOATE femeile. Stiu insa ca sunt femei care ma inteleg, care citesc si rezoneaza cu sentimentele si trairile mele. Celelalte, care nu inteleg nimic, nu vor intelege nimic nici daca voi face vreun efort in acest sens. Noi le iubim oricum pe toate... in inegala masura, e adevarat.

Sarumanaaaa!