E cald afar’, vreme de toamnă,
Trist ţi-e norocul.
Nici iarna vrea, frumoasă doamnă,
Să-ngheţe totul.
Căci trist, de-ngheaţă tot acum,
Rămâne pe vecie.
Norocul să ţi-l schimbi în bun,
Ea speră să-ţi dea ţie.
Roagă-te, dar, făptură blândă,
Îngheţul va să vie!
Şi nu voi să te ştiu plăpândă
Şi singură-n pustie.
Lumea să se oprească-n loc,
Tu tristă să te plimbi,
Iarna să nu vină deloc,
Norocul să ţi-l schimbi...
