Romania ca o nunta (sau "Capitalismul de cumetrie")

“De-abia iesit in strada, exclam: Ce perfecta parodie a Infernului!” – Emil Cioran

Scena 1 (povestita de Dan Puric): 1990, la un an de la Lovilutie, P-ta Universitatii. Vreme mohorata, coroane de flori. Un grup de politicieni la sapte ace simuleaza smerenie si respect in fata crucilor ce stau tacute, acuzatoare. Pe margini, o populatie gri scandeaza cu voci stinse: „Cri-mi-na-lii! Cri-mi-na-lii!”.

Scena 2 (traita de mine): Sambata trecuta, Stadion Giulesti, aceeasi vreme trista. Vizitatori: CFR Cluj. La centru, "Brad Pitt" isi face de cap. Fluiera intr-un singur sens, ajutand CFR-ul sa se impuna. Mii de piepturi scandeaza iritate: „Hotuleeeeeeeeeee! Hotuleeeeeeeeeee!”.

De unde au astia atata putere pentru a se preface ca totul e-n regula? De unde atata nesimtire? Eu cred ca daca un neam intreg m-ar arata cu degetul, m-as sinucide instantaneu, chiar daca gloata nu ar avea dreptate. N-as putea suporta rusinea, presiunea, ocara. M-as stinge de rusine, sau m-as retrage in munti, sa traiesc singur, sa nu mai stiu de nimeni si nimic.
Exista o vorba in popor: „Hotul neprins, negustor cinstit.”. Mereu am crezut ca refugiul acestor jigodii este aparenta normalitate, pozitia lor in comunitate. Am trait cu impresia ca un hot descoperit este condamnat la izolare, deci la moarte sociala. Nu poti supravietui singur pe lume, nu poti exista ca un corp strain, ca un parazit lipit de un organism, atata vreme cat ai un semn mare, lipit pe frunte: „SCUIPATI AICI !!”. Stau si ma gandesc: ce suflete gaunoase... oare astia sunt oameni? Au constiinta, functioneaza la fel ca mine? Ei, in loc sa se retraga, sa dispara, se afiseaza cu nonsalanta. Se plimba tacticosi in masinile cu girofar sau in jeep-uri, apar la televizor si ne explica unde gresim noi, pulimea. Fac analize economice si politice, se imbata la ceaiuri dansante, jignesc in stanga si in dreapta, apoi se opereaza in strainatate. Nu merge lumea la vot? Nu sunt alarmati: atata timp cat nu este nevoie de un numar minim de votanti si se pot stampila singuri, e-n regula. Scade populatia Romaniei? Nu-i bai, important este sa supravietuiasca minimum doi prostovani: unul sa-i fie sofer, celalalt sa faca curat in viloiul cat Casa Poporului.
TOTI sefii arbitrajului romanesc si-au facut fiii arbitri de top. TOTI politicienii si-au pus rudele in fruntea statului. Bunicuta a pus bine eticheta: traim intr-un „capitalism de cumetrie”. Orice catedra universitara este ocupata de un clan, orice parchet sau tribunal are structura unei familii. Ne-am intors in timp, la organizarea pe ginti si triburi. In Romania, orice institutie arata ca un alai de nunta: soti, nasi, fini, cumnati, frati, copii, nepoti, amante... si matusi extrem de bogate, fireste!
Ce sunt astia, caci oameni nu sunt... Cum sa le zicem, cum sa ne purtam cu aceste creaturi? Sunt inerti, nu prezinta semnalmentele specifice vietii. Daca ar fi consultati de medic, cred ca ar putea fi declarati morti. Si n-ar fi foarte rau, caci i-am putea ingropa. Insa sunt aproape sigur ca nici asta nu i-ar deranja foarte tare, caci s-ar adapta imediat: de acolo din groapa, ne-ar fura pamantul de sub picioare si-am ramane in aer.

Cred ca ar trebui sa se faca clar delimitarea om-animal. Sa se dea examene, sa stim si noi! Sa fie tricouri, tatuaje, etichete, placute bilingve, semne de circulatie. „Drepturile omului” vor capata o noua insemnatate, „Politia animalelor” va capata puteri sporite. Vor fi scoli separate, lumi separate. Expresia „Mai, animalule!” (multumim, din nou, tov. Iliescu) va capata nuante de alint si va deveni numele publicatiei oficiale a PSD, PDL si PNL, care, evident, vor fuziona. Fiintele pe care le numim acum „animale”, vor purta numele de „prieteni”. Se va infiinta „Academia Animalelor”, care se va ocupa cu studiul creaturilor primitive de pe langa noi. Se va face impartirea lor pe criterii stiintifice: ordine, clase, familii. „Jigodia de cartier”, „canalia de parlament”, „ticalosul de apartament”, „clasa infatuatelor”, „familia oligofrenelor”, „ordinul analfabetelor”, vor fi termeni familiari oricarui elev de gimnaziu. Astfel, lumea va deveni mai buna...

Cu rudele umar la umar, pentru burtile lor, intr-o betie generala degenerata intr-un somn adanc... da, Doamne, sa nu fie coma! Daca nu-i asta cea mai tare nunta din Istorie, eu nu mai stiu ce sa zic.

Lectia de istorie

„O caruta de tarani a tinut in sah imperii.” – Petre Tutea despre poporul roman

Romanii sunt niste nimicuri! Cred ca am auzit de mii de ori teoria asta... M-a deranjat de fiecare data, dar... ori nu am avut prezenta de spirit sa spun ceea ce aveam de spus, ori am simtit ca interlocutorul nu ar fi in stare sa primeasca niste argumente. De ce suntem ultimii din Europa? De ce suntem lasi, needucati, dezbinati, de ce ne-am pierdut istoria si traditiile? De ce ne-am pierdut respectul de sine, de ce am pierdut tot ce era bun?

Nu cred ca daca ar fi fost altcineva in locul nostru, ar fi facut mare branza. Nu o sa ma refer decat la istoria noastra contemporana, mecanismele aplicate fiind aceleasi pentru orice perioada. Suntem unde suntem...
Romania este un experiment, o marfa de schimb intre marile puteri, o colonie. Nu ne deosebim foarte mult de statele africane: suntem un petic de pamant gestionat de o forta externa. Noi livram, asta e treaba noastra. Suntem ca un atelier urias. Exportam forta de munca ieftina, materie prima, creiere, curve performante, hoti. Lor nu le pasa cum traieste neamul asta, cum simte, ce-si doreste, nu le pasa de binele nostru.
Romania a fost un ghetou comunist timp de 50 de ani, un lagar urias cat tara-ntreaga. Societatea romaneasca a fost data peste cap, valorile ingropate, totul a fost brusc rasucit cu 180 de grade. Intelectualii au fost ucisi sau intemnitati, tot ce era bun de furat a luat drumul Moscovei. Au urmat reeducarea si indobitocirea unui neam intreg. Analfabeti cu cel mult patru clase au fost numiti in toate structurile de conducere, scursurile societatii au devenit stalpii ei, numai pentru faptul ca s-au ridicat primii la apelul lansat de rusi. Partidul unic a luat sub umbrela sa tot ce avea neamul asta mai urat si mai rau: toti tradatorii, toate jigodiile, lasii, toata gloata asta a preluat fraiele statului. In numai cativa ani, toate straturile societatii au fost filtrate in acest fel si reasezate dupa voia cuceritorilor rosii. Vi se pare putin?
Fiecare dintre noi ne miscam in anumite medii formate din rude, prieteni, colegi. Imaginati-va ca in fiecare dintre ele functia de conducere (sau individul cel mai respectat) ar fi ocupata de cel mai prost, mai slab si mai lipsit de caracter dintre indivizi. Incercati sa vizualizati o societate in care valorile apreciate si rasplatite ar fi lasitatea, perfidia, rautatea, hotia. Recitind, mi se pare ca... mai mult sau mai putin, asta pot vedea in jurul meu acum, asta traim cu totii. Va vine sau nu sa credeti, la sfarsitul anilor ’40, cand comunistii faceau curatenie in Romania, era chiar mai rau. Jumatate de secol de temnita comunista, de reeducare, de intuneric... trupul tarii rupt in bucati, generatii intregi mutilate: oameni aruncati in inchisori, ucisi, deportati in „insorita” Siberie. Un popor infometat, salbaticit, umilit, calcat in picioare de o doctrina criminala. Astia am fost timp de 50 de ani.
Unul din argumentele pe care le folosesc cei ce neaga calitatile acestui neam este acela al pasivitatii. De ce nu am luptat, de ce nu ne-am opus tancurilor sovietice? In perioada interbelica, Partidul Comunist Roman ar fi incaput in acceleratul 1661 – Bucuresti-Iasi de Craciun. Avea abia vreo 2000 de membri. Era la fel de influent cum e PIN-ul lui Gusa plus PC-ul lui Voiculescu la ora asta. Cred ca si pe „Stefan cel Mare” sunt mai multi suporteri intr-un meci obisnuit de campionat.
Nu cred ca suntem mai lichele decat alte natii. Au fost romani care s-au opus, marturie stau inchisorile pline si plutoanele de executie, partizanii din munti, duritatea represiunii. Daca nimeni din Romania nu s-ar fi opus comunistilor sositi pe tancurile rusesti, trecerea la societatea construita de ei s-ar fi facut lin, fara durere. Daca tot poporul ar fi imbratisat noua ordine si nu ar fi ridicat glasul, nu am fi suferit deloc. Faptul ca a fost nevoie de atrocitatile alea oribile este dovada vie ca neamul asta nu s-a plecat in fata raului, ci a facut tot ce era omeneste posibil sa-l inlature. Dincolo de tradari, de slabiciuni, de greseli, neamul asta a luptat atat cat ii permitea pozitia de stat aflat sub ocupatie militara. Din pacate, am fost infranti.
Noi nu am fost in stare... dar i-a invins cineva pe rusi? Din cate stiu eu, nu. Nimeni pe lumea asta n-a fost in stare sa reziste in fata masinariei de razboi a Moscovei. Rusii l-au batut pe Hitler aproape singuri, americanii zbatandu-se la ora aia undeva intre penibil si ridicol. In afara de aviatie, nu prea aveau cu ce si, de multe ori, se faceau de ras in fata unor unitati decimate aflate la refacere, retrase de pe frontul de Rasarit, unde se intampla de fapt adevaratul razboi. Dupa ce moare Stalin, ungurii si cehii au incercat sa protesteze, dar au fost redusi la tacere cu mitraliera. Nici vorba sa se elibereze. Pac-pac, liniste...
De rusi nu a scapat nimeni, niciodata. Am rezolvat-o si p-asta. Buuuuuun... Dar a reusit vreun popor pe lumea asta sa iasa de sub o ocupatie militara, a reusit cineva sa rastoarne starea de fapt si sa devina din invins invingator fara sa primeasca sprijin puternic din afara? Sa ma gandesc... Nu! Nu stiu un asemenea caz, deci nu suntem singurii cretini din istoria omenirii care nu au reusit sa se scuture de sub ocupatia militara a unui stat infinit mai puternic.
Ce faceau in timpul asta eroii legendari din Occident? Pai sa vedem... Glorioasa Franta se umplea de „succesuri” si, sprijinita de vitejii britanici, manca bataie cu mult elan in fata armatelor lui Hitler. In doua saptamani cadea frontul, la cinci saptamani de la data atacului, nemtii defilau pe sub Arcul de Triumf. Cum sa va explic... pentru cei neinitiati... asta e echivalentul unui 6-0, 6-0 la tenis in vreo 30 de minute de joc. Cand papi o astfel de bataita, iesi frumusel din cartea de istorie vreo 100 de ani sau mai mult. Doar englezii reusesc sa scape macelului, iar asta datorita Canalului Manecii, care ar trebui sa devina suprema zeitate pe insula.
Tradare? Colaborare cu inamicul? Plecarea capului in noroi? Umilinta? Pai tot la Franta ne uitam si vedem ca a existat un guvern care a colaborat cu Al Treilea Reich. Franta a continuat sa traiasca in rusine, preferand sa supravietuiasca langa „Reich-ul Milenar”, caruia ii cedase Parisul si o treime din teritoriul national. Daca cineva ar dori vreodata sa ridiculizeze Franta, ar trebui sa trimita un ambasador la Vichy. Ar fi cea mai tare farsa diplomatica din istorie, iar Frantei i-ar mai cadea din nasucul ce impunge cerul, care nu-si mai gaseste justificarea de prin 1870. Mai vreti eroi? Tot in acest timp, cazurile de colaborare cu nemtii in Olanda ocupata au fost atat de multe, incat oficialitatile instalate odata cu sosirea americanilor nu stiau ce sa faca cu cei care tradasera. Olandezii au fost nevoiti sa dea legi care sa anuleze orice conflict intre actiunile unui cetatean aflat sub ocupatie si ale aceluiasi cetatean aflat in „libertate”. Aveau de ales intre asta si linsarea sau incarcerarea intregii populatii care tolerase cizma germana pe teritoriul national si care isi permisese sa respire in continuare. Au existat oficialitati care au conlucrat cu germanii, o administratie intreaga, chiar olandezi care s-au inrolat in Wehrmacht, care au participat la Holocaust. In loc sa se sinucida de rusine pentru lasitatea si lipsa de reactie in fata raului, olandezii au decis ca merita sa fumeze in continuare. Au considerat ca situatia politica si militara a statului fusese de asa natura, incat justifica orice slabiciuni si acte de tradare impotriva statului, iar aceste acte devin nule. Traiasca iarba!
Mai vreti acte de eroism ale Occidentului mult-admirat? Pai... din cate imi aduc aminte, Constantinopolul a fost cucerit de turci, in 1453, cu ajutorul Venetiei si cu niste tunuri facute de un bozgor. In 1938, Cehoslovacia a fost vanduta Germaniei de catre Franta si Anglia pe... pe nimic! Mai sunt cateva mii de exemple, dar nu stiu destula istorie, sau nu-mi vin acum in minte. In ceea ce ne priveste, e simplu, ne-au vandut in ’45 fratelui Stalin. Ne-au vandut pentru a-si castiga linistea, ne-au lasat in afara tarcului, sa fim papati de lup, cu speranta ca ei vor dormi linistiti. Am trait 50 de ani in intuneric, suntem astazi poporul care suntem si din cauza acestor aparatori ai dreptatii care-si spun „civilizati”. Ne numesc „tigani”, ne dispretuiesc, ne trateaza de sus, ne fura in continuare: de la arbitrajele ordinare la fotbal, pana la miliardele pe care le scot din Romania in fiecare an. Ne considera servitorii lor, asa cum nazistii considerau ca celelalte popoare sunt rase inferioare. Nu le-a pasat ca muream ca prostii in lagare si puscarii, ca eram tratati mai rau ca animalele. Concluzia? Nu suntem mai rai ca ei. Nu suntem mai lasi, mai slabi sau mai lenesi, suntem doar mai putini si mai prost plasati pe harta. 
Nu spun toate lucrurile astea ca pe o scuza. Nu trebuie sa regretam nimic! Aproape de sfarsit fiind, Tutea era intrebat de un reporter: „Domnule profesor, daca ati avea acum 18 ani, cum v-ati construi viata? Cum v-ati gandi viata?”. Un om cu 13 ani de temnita comunista, in beciurile cele mai adanci, umilit si batut in toate modurile imaginabile, sarac lipit, omul pe care viata il tarase prin cele mai groaznice chinuri, raspunde cu voce stinsa: „Asa cum a fost...”. Cum de a putut sa-si pastreze demnitatea acest mare om, cum de si-a dus la bun sfarsit destinul sau crud? A pornit la drum fiind ateu, om de stanga si a murit crestin.
Ar trebui sa avem si noi intelepciunea si nobletea sa facem acelasi lucru: sa ne acceptam destinul cu fruntea sus si sa mergem mai departe. Suntem mici, saraci, o coaja de nuca pe o mare turbata. Am invatat insa ceva din toata durerea asta: putem si meritam mai mult! Nimeni, niciodata, nu o sa ne intinda mana sa ne traga din mizeria in care ne aflam. Va trebui sa o facem singuri, prin puterile noastre. Iar asta se va intampla cand vom dori sa luptam pentru acest ideal.

P.S. Tot Tutea, in continuarea interviului, este intrebat:

 - Credeti in viitorul acestei tari?
 - Cred! Pai d-aia am si suferit... Uite-acum, daca ma scoateti si ma puneti la zid pentru poporul roman, strig: Excelsior!

Furati, furati, furati! (Ghid de haiducie practica)

„Nici eu, nici Guvernul, nici Banca Naţională nu ne-am propus să scoatem ţara din criza economică.” – traian basescu (Ludus, 4.10.2009)

Ma tot gandesc, ca tot prostu’, la o solutie pentru ce se intampla in tara asta amarata. Nu cred intr-un miracol care sa ridice din mizerie acest neam care si-a pierdut demnitatea si curajul. Cred ca cel mai potrivit ar fi sa facem un nou „1907”, sa-i spanzuram pe astia si sa incercam sa luam totul de la zero, sa construim o noua Romanie. Nu se poate deocamdata. Sunt prea putini cei in stare sa se sacrifice pentru un ideal pe care nu-l pot macar gandi sau simti, sunt insuficienti cei care ar muri pentru binele altora. Cred ca o solutie mai fireasca si mai apropiata de modul in care suntem acum, ar fi sa furam. Da, sa furam toti cat putem de mult. Deja o facem, dar intr-un ritm prea lent, o facem cu masura. Romanii sunt campionii compromisurilor, asta nu imi place deloc la noi. In general, defectele noastre mi se par amuzante sau tolerabile, dar nu-mi place ca nu stim sa mergem pana la capat. De exemplu, ma doare acel „23 august” mai mult decat nefericirile mele personale. Revenind, cred ca nici sa furam nu reusim cu prea mult succes. O facem partial, fara vlaga, fara convingere.

Ia ganditi-va cati bani cara Vestul din tara asta... Cautati eventual pe net sa vedeti sumele ametitoare... zeci de miliarde de euro pleaca anual in Occident via Petrom, BCR, Carrefour, Renault si alte cateva mii de „investitori”. Au cumparat tara de la nastase, tariceanu si basescu cu doi lei, iar noi suntem doar spectatori la targul lor. Astia ne-au furat tara de sub cur si noi nu putem decat sa-i slujim. Pana cand?
Nu vreau ca Romania sa prospere! Vreau faliment, vreau ca Guvernul sa nu mai aiba bani de pensii, de salarii, de drumuri si de medicamente. Vreau sa cada bursa, sa pice leul, sa se prabuseasca Statul. Aceasta minciuna numita „democratie romaneasca” trebuie sa dispara, sa se darame castelul asta din carti de joc, sa ne desteptam o data pentru totdeauna! Vreau sa nu mai fie bani de drumuri care sa intre in buzunarul „Bechtel” sau al lui Umbrarescu intr-un mod absolut nejustificat. Vreau sa nu mai fie bani pentru medicamente, sume uriase care sa ingrase niste importatori nesimtiti care umfla preturile, astfel incat o aspirina ajunge sa fie de cateva ori mai scumpa decat in Franta. Vreau sa nu mai existe bani pe care sa-i imparta boc cu darnicie lenutei sau lui videanu, vreau sa-i lasam fara ocupatie. Daca furam noi tot inaintea lor, astia raman someri, caci ei nu stiu sa faca nimic altceva! Vreau sa li se faca frica... Sa nu mai aiba curaj sa iasa pe strada sau in Bamboo, sa nu mai mearga la chermeze in vazul lumii, vreau sa-si sape fiecare un buncar in curte. Vreau sa fie haituiti prin lumea larga, sa le fie blocate conturile si confiscate casele. Vreau sa li se retraga cetatenia si sa rataceasca aiurea. Ati vazut „Munchen”? Continuati voi ideea...

Romani, ramaneti langa aparatele de radio, urmeaza un comunicat important pentru tara...

Furati! Nu mai platiti taxele, impozitele, amenzile, ratele la banci – care au dobanzi de cateva ori mai mari decat in Vest, la aceleasi banci. Munciti la negru, cumparati tot ce se poate fara acte, evitati orice forma de inregistrare si evidenta! Dati spaga, faceti evaziune fiscala, evitati legea, driblati sistemul! Eliminati sistemul bancar din orice tranzactie, eliminati intermediarii si comisioanele nejustificate! Furati de la banci si de la asigurari! Furati de la corporatii, de la marile companii, toate au venit aici la praduiala! Sfidati cacatul asta de stat asa cum o fac si ei! In cel mult un an Romania va intra in faliment, iar clasa politica (ce-mi place titulatura asta... asta, „oamenii legii” si „animal politic”) va ingrasa pamantul patriei, realizand astfel singura lor fapta buna.
Exista doua variante: platesti asigurarile medicale si vei avea parte de asistenta medicala la nivelul unui stat african, sau nu platesti nimic si tratamentul va fi acelasi. In varianta a doua macar ai economisit niste bani cu care poti sa dai o spaga decenta unui amarat de medic, umilit, la randul lui, de sistem. E valabil pentru toate serviciile pe care le ofera statul LOR: invatamant, justitie, oridine publica, transporturi, cultura. De ce sa platim pentru ceva ce nu primim? Cand stai la coada doua ore sa-ti platesti impozitul, gandeste-te ca-i platesti lui geoana vila de protocol, sau BMW-ul de 60.000 de euro al lui hrebenciuc junior, plus curvele aferente.
Trebuie, cu orice pret, sa sabotam economia asta de mucava, bazata pe teoria „capitalismului de cumetrie”. Trebuie sa scapam de Bunicuta, de Prostanacul, Arogantul, Manivela, Robocop, Organ, Marinarul si de restul gloatei asteia imputite. Trebuie sa incetam sa-i mai hranim, iar cand totul se va fi prabusit, vom fi pregatiti sa iesim in strada de foame si de disperare. E singura cale, altfel vom disparea din istorie.

P.S. Eu nu vad alta cale. Daca tu stii, astept comentarii.

In muia presei

„Daca doresti o imagine a viitorului, imagineaza-ti o cizma calcand peste o fata omeneasca, pentru totdeauna!” – George Orwell – „1984”

Rasfoiesc stupefiat presa online... eu nu primesc ziarele de la „Zirkon Media”. Sunt stupefiat nu de ceea ce citesc, ci de faptul ca mai pot fi stupefiat! Mai am stupefiere! Credeam ca am secat, ca mi-am consumat stupefierea inca din timpul guvernarii CDR. Ce, ce va mirati ca inventez cuvinte... Ce, Gigi nu face arogante? Videanu nu face greseli de scriere in direct la TV? Sa nu mai vorbim de Vanghelie, care faulteaza limba romana intr-o maniera pentru care ar merita sa primeasca cartonas rosu mai rapid decat a facut-o Vladoiu in ’94.

Cica nu mai avem guvern. Ete na... pai am avut pana acum? Intr-o luna alegem presedintele. Asta-i buna! L-am ales vreodata? Nu-ti alegi parintii, daramite presedintii. Elena Udrea e anchetata de unu’ Organ. Pai la cum arata si se poarta aia, ar merita sa fie anchetata de o banca intreaga de organe! Vasile Blaga, cu fata lui de macelar in retragere, ne asigura ca va organiza alegeri libere si corecte. Sigur... si marmota? Margherita se iubeste cu Sorinel Copilu de Aur... in sfarsit o stire serioasa! Sa vedem: „Dan Bursuc, impresarul manelistilor, ne-a spus despre Sorinel si Margherita: E o gagicareala intre ei.”. Eram sigur! Pai cum sa se iubeasca aia, o femeie de 17 ani, cu un copil, fie el si de aur? Ar fi fost ridicol! Geoana si-a anuntat iar candidatura. Se pare ca e inca deschisa lista cu prostanaci rrrrrrridicoli si rrrrrrraraiti. Autopsia lui Michael Jackson s-a finalizat! Deja? Au trecut doar doua luni de cand a murit megagigastarul! In fine... era sanatos. O fi murit de plictiseala. In stilul in care opereaza astia cadavrele, maine o sa scrie ca au finalizat autopsia lui Elvis si ca Moise avea sifilis. Basescu mazileste niste generali incomozi de pe la Armata. Intrebare: la ce ne folosesc generalii aia? Dar golanu’ ala betiv de Basexu?
Imi place Mircea Badea. E un baiat de cartier destept, scolit si spalat. In mintea mea reprezinta bucuresteanul sadea, cu bunele si cu relele ce decurg de aici. Il tine in brate pe Voiculescu, e adevarat, dar macar a recunoscut ca nu poate sa muste mana care il hraneste. Daca ar fi televiziunea lui, l-ar tavali si pe ticalosu’ ala. Ieri si alaltaieri s-a trezit ca spunea aceleasi lucruri, au fost momente in care ma intrebam daca nu cumva emisiunea se difuzeaza in reluare. Nu mai are ce sa spuna! Aceleasi manevre poltice, aceleasi proaste care-si arata curu’ si care ajung – inevitabil – colege cu el, aceleasi mizerii! De 20 de ani! Cat sa mai strigi, ce sa mai spui, ce glume sa mai faci? Nu e de mirare ca i-a scazut audienta... Ce sa faca omul? Spagatul l-a facut, gatul si l-a bandajat, laptopul l-a tavalit... Cred ca singurul lucru care l-ar salva ar fi sa aduca niste muieri faine in platou, iar numele emisiunii sa se schimbe in „Gura-n gura cu presa”.
Alaturarea sper sa nu-l arunce in derizoriu pe Badea, dar neputinta asta de a exprima aceleasi si aceleasi dureri, imi aduce aminte de Cioran. Si el a ajuns intr-un punct in care spusese tot ce trebuia sa spuna. Dupa ce a refuzat premiile primite, a refuzat sa mai scrie. In cate forme sa pui aceleasi idei?
Murim incet in Romania si asta ne ocupa tot timpul...

Cand suntem?

“Timp de milenii n-am fost decat muritori; iata-ne, in sfarsit, promovati la rangul de muribunzi.” -  Emil Cioran

Dan Puric se intreaba: „Cine suntem?”. Sunt absolut fascinat de aparitia acestui crestin autentic, de incercarea lui de a revitaliza constiinta neamului romanesc. Incearca sa ne faca sa simtim din nou, sa ne regasim radacinile, identitatea. Daca as incerca sa identific un roman aflat in viata, caruia sa-i acord increderea si aprecierea mea, el ar fi prima optiune. Sunt convins ca sunt multi altii in jurul meu care ar merita sa primeasca un gand bun, insa Dan Puric ramane special pentru mine.

Imi place sa cred ca stiu cine sunt, am pretentia ca am reusit, pana la 30 de ani, sa-mi dau seama de unde vin si unde ma situez pe lumea asta. Stiu ce admir, ce respect mai mult, am reusit sa-mi stabilesc un sistem de valori. Am insa si rataciri... nu functionez constant: am caderi, slabiciuni, indoieli. Nu reusesc, oricat m-as stradui, sa vad vreo luminita la capatul tunelului. Sunt afectat de mizeria din jur, care rezoneaza cu intunericul din mine si uneori ma abat de la calea cea dreapta. E greu...
Am constatat ca numai noaptea reusesc sa fiu eu. Noaptea nu sunt tentatii, invidii, larma asta infernala a orasului, noaptea nu interferez cu nimeni. Noaptea sunt numai eu, gandurile mele, lecturile mele, secretele mele. Sunt curat. Si gandurile parca-mi plac mai mult, ma mangaie prezenta lor si ma linisteste...
Orasul vibreaza sub mine. Ma uit pe geam si-l vad frematand, in miez de noapte. Il pot simti la propriu, intrucat podeaua mea de lemn se misca la trecerea fiecarei motorete ce bazaie nervoasa pe bulevard. Am stat 10 luni fara jaluzele, fara perdele chiar. Acum am jaluzele, sunt protejat. Cascand gura pe geam, constat ca in loc sa ma protejeze de privirile indiscrete, jaluzele m-au indepartat de lumea de afara. Inainte, era extrem de firesc gestul de a arunca o privire pe strada sau vizavi, la ferestrele luminate si animate. Stiam multe lucruri despre cei de peste drum, acum... sunt complet rupt, n-am mai facut asta de mult. Sper sa fie bine, sanatosi... si imi cer iertare, pe aceasta cale, ca nu mai sunt aproape de ei. Pur si simplu nu mai pot sa-i vad.
Cred ca sunt multe lucruri in vietile noastre care joaca rol de jaulzele. Ne ascundem permanent de ceilalti, dar mai ales de noi insine. Tot ceea ce tine de demnitatea umana, de iubire, de respect si echilibru, este terfelit si distrus in Romania in care traiesc eu azi. A cui o fi tara asta? A mea nu e... In rarele momente in care reusesc sa fiu eu, sunt nevoit sa traiesc intr-o lume virtuala, sa creez propria-mi Romanie in care sa pot trai, o tara „mandra, ca soarele sfant de pe cer”. Fiind martor al unui astfel de moment, mai in gluma, mai in serios, prietenu’ Spig comenteaza: „Acum inteleg de ce te izolezi!”. Omul are dreptate! Realmente nu-mi pot permite sa fiu eu insumi... Asta ar insemna sa fac greva foamei in fata Guvernului, sa mor impuscat de SPP sau sa ma internez la nebuni... Hm... recitind, nu suna chiar atat de rau. Am nevoie de multe protectii pentru a ma apara de cel ce sunt cu adevarat.
Iata un cantec cum nu mai exista azi... versurile sunt mai jos:

Youtube: “Corul Bărbătesc din Finteuşul Mare - Ardealul” 

Dac-am plecat Ardealule din tine,
Nu–i vina noastra, iarasi vom veni.
N-am fost învinsi si nu vom fi nici mâine,
Când ceasul biruintei va sosi.

Refren:

Aveam o tara scumpa si mândra,
Aveam si iarasi vom avea.
Dusmanul care astazi râde,
Va tremura privind la ea.

Noi te iubim ca tu ai fost al nostru,
Si viata pentru tine ne-am fi dat,
Dar prin Dictatul rusinos si monstru,
Hortistii-au reusit de te-au furat.

De-aici din departari, privim spre tine,
Si plangem jalnic chinul tau amar,
Cand stim ca fratii cei ramasi in tine,
Sunt torturati de un popor barbar.

Te vom lua ca tu esti doar al nostru,
Lasat pe veci de daci si de romani.
Dar mostenit de la stramosii nostri,
Si nimanui nu te-om lasa in dar.

Vom trece iar pe vechea frontiera,
Dreptatea noastra e stapana-acum.
Prin vijelii si foc de mitraliera,
Armata noastra isi va face drum.

Credinta-n tara si mereu ’nainte,
Sa cucerim ce-avem de cucerit.
Ardealul nostru e o tara scumpa,
Salaj, Bihor si Clujule iubit!

Aceasta este o mostra din Romania care era odata. Romania Mare, imperfecta, e adevarat, dar o tara care ar fi putut sa creasca frumos. Asa simt eu. Cum sa explic lucrurile astea, cum sa ma descurc? Ce sa fac cu ele in viata de zi cu zi, cum sa le exprim, sau, mai bine spus, unde sa le ingrop? Sunt trist si mi-e rusine ca nu pot sa traiesc in tara mea.
 
Cat reusim sa fim noi insine din totalul zilelor ce ne sunt lasate de bunul Dumnezeu? In ce masura suntem dresati de societate contrar fiintei noastre? Cat de des suntem prea lasi sa spunem ce gandim si simtim? De cate ori renuntam, de sila sau de lene sa facem ceea ce trebuie? Am avut vreodata indoieli in ceea ce priveste calea de urmat, sau doar ne-am prefacut ca suntem buni? Ce ramane dincolo de falsul din noi? Mai avem timp sa existam? Mai stim cum este sa fim noi insine? Oare nu am disparut, candva... demult, macinati de minciuna si prefacatorie?... Sa ne odihneasca Dumnezeu!