Scena 1 (povestita de Dan Puric): 1990, la un an de la Lovilutie, P-ta Universitatii. Vreme mohorata, coroane de flori. Un grup de politicieni la sapte ace simuleaza smerenie si respect in fata crucilor ce stau tacute, acuzatoare. Pe margini, o populatie gri scandeaza cu voci stinse: „Cri-mi-na-lii! Cri-mi-na-lii!”.
Scena 2 (traita de mine): Sambata trecuta, Stadion Giulesti, aceeasi vreme trista. Vizitatori: CFR Cluj. La centru, "Brad Pitt" isi face de cap. Fluiera intr-un singur sens, ajutand CFR-ul sa se impuna. Mii de piepturi scandeaza iritate: „Hotuleeeeeeeeeee! Hotuleeeeeeeeeee!”.
Exista o vorba in popor: „Hotul neprins, negustor cinstit.”. Mereu am crezut ca refugiul acestor jigodii este aparenta normalitate, pozitia lor in comunitate. Am trait cu impresia ca un hot descoperit este condamnat la izolare, deci la moarte sociala. Nu poti supravietui singur pe lume, nu poti exista ca un corp strain, ca un parazit lipit de un organism, atata vreme cat ai un semn mare, lipit pe frunte: „SCUIPATI AICI !!”. Stau si ma gandesc: ce suflete gaunoase... oare astia sunt oameni? Au constiinta, functioneaza la fel ca mine? Ei, in loc sa se retraga, sa dispara, se afiseaza cu nonsalanta. Se plimba tacticosi in masinile cu girofar sau in jeep-uri, apar la televizor si ne explica unde gresim noi, pulimea. Fac analize economice si politice, se imbata la ceaiuri dansante, jignesc in stanga si in dreapta, apoi se opereaza in strainatate. Nu merge lumea la vot? Nu sunt alarmati: atata timp cat nu este nevoie de un numar minim de votanti si se pot stampila singuri, e-n regula. Scade populatia Romaniei? Nu-i bai, important este sa supravietuiasca minimum doi prostovani: unul sa-i fie sofer, celalalt sa faca curat in viloiul cat Casa Poporului.
TOTI sefii arbitrajului romanesc si-au facut fiii arbitri de top. TOTI politicienii si-au pus rudele in fruntea statului. Bunicuta a pus bine eticheta: traim intr-un „capitalism de cumetrie”. Orice catedra universitara este ocupata de un clan, orice parchet sau tribunal are structura unei familii. Ne-am intors in timp, la organizarea pe ginti si triburi. In Romania, orice institutie arata ca un alai de nunta: soti, nasi, fini, cumnati, frati, copii, nepoti, amante... si matusi extrem de bogate, fireste!
Ce sunt astia, caci oameni nu sunt... Cum sa le zicem, cum sa ne purtam cu aceste creaturi? Sunt inerti, nu prezinta semnalmentele specifice vietii. Daca ar fi consultati de medic, cred ca ar putea fi declarati morti. Si n-ar fi foarte rau, caci i-am putea ingropa. Insa sunt aproape sigur ca nici asta nu i-ar deranja foarte tare, caci s-ar adapta imediat: de acolo din groapa, ne-ar fura pamantul de sub picioare si-am ramane in aer.
Cred ca ar trebui sa se faca clar delimitarea om-animal. Sa se dea examene, sa stim si noi! Sa fie tricouri, tatuaje, etichete, placute bilingve, semne de circulatie. „Drepturile omului” vor capata o noua insemnatate, „Politia animalelor” va capata puteri sporite. Vor fi scoli separate, lumi separate. Expresia „Mai, animalule!” (multumim, din nou, tov. Iliescu) va capata nuante de alint si va deveni numele publicatiei oficiale a PSD, PDL si PNL, care, evident, vor fuziona. Fiintele pe care le numim acum „animale”, vor purta numele de „prieteni”. Se va infiinta „Academia Animalelor”, care se va ocupa cu studiul creaturilor primitive de pe langa noi. Se va face impartirea lor pe criterii stiintifice: ordine, clase, familii. „Jigodia de cartier”, „canalia de parlament”, „ticalosul de apartament”, „clasa infatuatelor”, „familia oligofrenelor”, „ordinul analfabetelor”, vor fi termeni familiari oricarui elev de gimnaziu. Astfel, lumea va deveni mai buna...
Cu rudele umar la umar, pentru burtile lor, intr-o betie generala degenerata intr-un somn adanc... da, Doamne, sa nu fie coma! Daca nu-i asta cea mai tare nunta din Istorie, eu nu mai stiu ce sa zic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu