miercuri, 2 septembrie 2009

Cimitirul, cel mai bun prieten al rromului

Zac langa noi, sinistre... Ne inghit parcurile, ne blocheaza privirea, scad dramatic valoarea proprietatilor adiacente, sunt loc de pelerinaj pentru toate babele din oras. Mii de cruci impung cerul, aliniate frumos... de ce?
De ce ne inmormantam mortii? De ce umplem pamantul cu toate putreziciunile? De ce alegem sa traim cu viermii langa noi? Inmormantarea... un circ intreg, cu bocete si claxoane. E lege... daca se claxoneaza la pranz, a murit baba de la doi, daca e pe seara, a batut, in sfarsit, Rapidul acasa. De ce trebuie sa stie tot orasul ca a murit cineva? De ce trebuie sa fac credit la banca sa-mi inmormantez bunicii? De ce trebuie sa ma bat pentru 2 metri patrati de pamant, sa dau spaga, sa consum o imensa cantitate de energie pentru un trup neinsufletit? Oricum, dupa 7 ani expira valabilitatea inmormantarii, oasele sunt scoase, ceasul si verigheta le fura groparii, iar acolo se cazeaza alta persoana. Daca esti norocos si ti-ai platit creditul de la prima inmormantare, esti fericitul castigator al unuia nou! Daca nu, iti suni toate rudele si faci cheta. De ce? Pentru ce? Pentru ca nu ai fost in stare sa te porti suficient de frumos cu persoana respectiva in viata? Pentru ca te simti vinovat? Pentru ca ti-e frica de ce vor spune vecinii? Cred ca e timpul pentru o schimbare... Un loc de veci a ajuns a fi un lux, un mod de a-ti expune bunastarea...
– A murit bunicu’... L-am inmormantat...
– L-ai inmormantat?!? Fraaaaate, ce-ti merge!
– Da, ce sa zic... firma creste, am mai facut niste investitii de curand...
Troite la marginea drumului, motociclisti de 21 de ani decapitati in accidente stupide, „beneficiarii” unor adevarate monumente luminate, ingrijite, inflorate... Vreau sa ma plimb linistit pe Kiseleff... nu se poate, trebuie sa rememorez toate accidentele petrecute acolo in ultimii 20 de ani! Vrei sa iei o gura de aer si ti se face rau... vezi fete tinere zambind la petrecerea de absolvire a liceului, care acum ingrasa pamantul... Iti arunci carnetul de conducere in Herastrau si juri sa nu mai circuli decat cu trenul.
Sa revenim la circ! Termopane, aer conditionat, marmura... multa marmura, claxoane, limuzine, fanfare, claxoane, lacrimi si costume Armani, flori scumpe, claxoane, trafic blocat, nervi, claxoane... Cat tupeu, cata ignoranta, cat cinism! A murit Gica. Cine? Gica, ma... a lu’ Sadoveanu, ala mic, de-i zicea „Topor”. Mare om... si sensibil... ce mai iubea viata... Baiat destept, sa vezi ce casa are! Avea... Azi l-a-nmormantat. Da, a venit si dom’ primar cu sotia, seful politiei cu amanta, ca a lasat-o p-aia cu tot cu copii. Cica i-a umflat ochii acu’ vreo doua seri... Nu, nu lu’ Topor, lu’ nevasta-sa... Cica in sicriu i-au bagat 40.000 de marci, sabia, lanturile, zarurile, bata, boxul...
Pe piatra funerara sta scris cu litere de aur: „Faraoane, Impara-te, Barsane, nu te vom uita, mancatias!”... urmeaza amprentele rudelor. Monumentul va fi pazit zi si noapte de o garda de onoare staboreasca, formata din cei mai bravi fii ai clanului, pana in 20 de ani cu suspendare. Caleasca aurita aduce sicriul cat un pian, parfumurile scumpe se amesteca cu mirosul greu de transpiratie... intr-un colt, mai ferit, un manz din noua generatie isi admira ultima achizitie: un "Beretta" nou-nout argintiu, o frumusete! Carul de reportaj al Antenei 3 incearca sa taie calea cortegiului, cameramanii de la PRO TV fac scandal ca vor loc mai in fata, Diaconescu se foieste langa sicriu, are emotii... va intra in direct in 5, 4, 3, 2...
Cred ca daca vrem sa facem ceva bun, primul lucru ar fi sa ne purtam frumos cu cei de langa noi cat timp se afla inca in viata. Apoi... nu mai conteaza. Vrei sa-ti cinstesti bunicul? Pune-l intr-o urna si ingroap-o in fundul gradinii, sau pune-o, daca tii mortis, pe raft, in bucatarie, intre piper si busuioc. Nu arata destul de sinistru orasul asta pentru a-l impodobi cu cimitire? Poate acum 100 de ani erau la marginea orasului, vizitate doar de vrajitoare si bufnite, dar acum facem slalom printre ele in fiecare zi!
Vrei sa-ti cinstesti mortii? Ei se afla la Cimitirul Eroii Revolutiei (cu peronul pe dreapta) sau la Mausoleul de la Marasesti. Mormane de oase albe, zdrobite de obuzele germane. Amarati impuscati in ’89 de Armata Romana si de teroristi care n-au fost pedepsiti niciodata zac in pamant, in timp ce „revolutionarii” se lafaie in parlament, paziti de SPP. S-au sacrificat pentru ca noi sa putem merge in vacanta in Grecia, pentru a putea scrie chestii pe blog. Au murit pentru ca Monica Columbeanu sa se prostitueze in direct la TV, pentru ca Roman sa fie dorit de fetele de la Apaca. Glorie lor, celor uitati!
Atat de aici, din cimitirul Bellu, de sub Teiul lui Topor. A transmis pentru PRO TV, Catalin Radu Tanase. Andreea...

Un comentariu:

  1. La naiba....cata dreptate ai...hai sa le spunem alor nostri dragi ce iubiti sunt cat sunt in viata, sa le oferim putin confort psihic si moral pentru ca nu mai fac fata schimbarilor sociale si reducerilor salariale si a pensiilor...sa le zugravim casele si sa le platim un bilet intreg la bai sa-si refaca sanatatea partial ca de tot nu se poate...n-avem fonduri domne!!!!! Va iubesc batrani, oameni intelepti ce ne-ai dat viata, ne-ati invatat sa fim onesti *cu cine??* ca vom primi corectitudine la schimb...asteptam de cateva zeci de ani aceasta corectitudine, unde este?? Ma opresc aici sa nu exagerez desi ar mai fi multe de spus....

    RăspundețiȘtergere