luni, 19 octombrie 2009

Lectia de istorie

„O caruta de tarani a tinut in sah imperii.” – Petre Tutea despre poporul roman

Romanii sunt niste nimicuri! Cred ca am auzit de mii de ori teoria asta... M-a deranjat de fiecare data, dar... ori nu am avut prezenta de spirit sa spun ceea ce aveam de spus, ori am simtit ca interlocutorul nu ar fi in stare sa primeasca niste argumente. De ce suntem ultimii din Europa? De ce suntem lasi, needucati, dezbinati, de ce ne-am pierdut istoria si traditiile? De ce ne-am pierdut respectul de sine, de ce am pierdut tot ce era bun?

Nu cred ca daca ar fi fost altcineva in locul nostru, ar fi facut mare branza. Nu o sa ma refer decat la istoria noastra contemporana, mecanismele aplicate fiind aceleasi pentru orice perioada. Suntem unde suntem...
Romania este un experiment, o marfa de schimb intre marile puteri, o colonie. Nu ne deosebim foarte mult de statele africane: suntem un petic de pamant gestionat de o forta externa. Noi livram, asta e treaba noastra. Suntem ca un atelier urias. Exportam forta de munca ieftina, materie prima, creiere, curve performante, hoti. Lor nu le pasa cum traieste neamul asta, cum simte, ce-si doreste, nu le pasa de binele nostru.
Romania a fost un ghetou comunist timp de 50 de ani, un lagar urias cat tara-ntreaga. Societatea romaneasca a fost data peste cap, valorile ingropate, totul a fost brusc rasucit cu 180 de grade. Intelectualii au fost ucisi sau intemnitati, tot ce era bun de furat a luat drumul Moscovei. Au urmat reeducarea si indobitocirea unui neam intreg. Analfabeti cu cel mult patru clase au fost numiti in toate structurile de conducere, scursurile societatii au devenit stalpii ei, numai pentru faptul ca s-au ridicat primii la apelul lansat de rusi. Partidul unic a luat sub umbrela sa tot ce avea neamul asta mai urat si mai rau: toti tradatorii, toate jigodiile, lasii, toata gloata asta a preluat fraiele statului. In numai cativa ani, toate straturile societatii au fost filtrate in acest fel si reasezate dupa voia cuceritorilor rosii. Vi se pare putin?
Fiecare dintre noi ne miscam in anumite medii formate din rude, prieteni, colegi. Imaginati-va ca in fiecare dintre ele functia de conducere (sau individul cel mai respectat) ar fi ocupata de cel mai prost, mai slab si mai lipsit de caracter dintre indivizi. Incercati sa vizualizati o societate in care valorile apreciate si rasplatite ar fi lasitatea, perfidia, rautatea, hotia. Recitind, mi se pare ca... mai mult sau mai putin, asta pot vedea in jurul meu acum, asta traim cu totii. Va vine sau nu sa credeti, la sfarsitul anilor ’40, cand comunistii faceau curatenie in Romania, era chiar mai rau. Jumatate de secol de temnita comunista, de reeducare, de intuneric... trupul tarii rupt in bucati, generatii intregi mutilate: oameni aruncati in inchisori, ucisi, deportati in „insorita” Siberie. Un popor infometat, salbaticit, umilit, calcat in picioare de o doctrina criminala. Astia am fost timp de 50 de ani.
Unul din argumentele pe care le folosesc cei ce neaga calitatile acestui neam este acela al pasivitatii. De ce nu am luptat, de ce nu ne-am opus tancurilor sovietice? In perioada interbelica, Partidul Comunist Roman ar fi incaput in acceleratul 1661 – Bucuresti-Iasi de Craciun. Avea abia vreo 2000 de membri. Era la fel de influent cum e PIN-ul lui Gusa plus PC-ul lui Voiculescu la ora asta. Cred ca si pe „Stefan cel Mare” sunt mai multi suporteri intr-un meci obisnuit de campionat.
Nu cred ca suntem mai lichele decat alte natii. Au fost romani care s-au opus, marturie stau inchisorile pline si plutoanele de executie, partizanii din munti, duritatea represiunii. Daca nimeni din Romania nu s-ar fi opus comunistilor sositi pe tancurile rusesti, trecerea la societatea construita de ei s-ar fi facut lin, fara durere. Daca tot poporul ar fi imbratisat noua ordine si nu ar fi ridicat glasul, nu am fi suferit deloc. Faptul ca a fost nevoie de atrocitatile alea oribile este dovada vie ca neamul asta nu s-a plecat in fata raului, ci a facut tot ce era omeneste posibil sa-l inlature. Dincolo de tradari, de slabiciuni, de greseli, neamul asta a luptat atat cat ii permitea pozitia de stat aflat sub ocupatie militara. Din pacate, am fost infranti.
Noi nu am fost in stare... dar i-a invins cineva pe rusi? Din cate stiu eu, nu. Nimeni pe lumea asta n-a fost in stare sa reziste in fata masinariei de razboi a Moscovei. Rusii l-au batut pe Hitler aproape singuri, americanii zbatandu-se la ora aia undeva intre penibil si ridicol. In afara de aviatie, nu prea aveau cu ce si, de multe ori, se faceau de ras in fata unor unitati decimate aflate la refacere, retrase de pe frontul de Rasarit, unde se intampla de fapt adevaratul razboi. Dupa ce moare Stalin, ungurii si cehii au incercat sa protesteze, dar au fost redusi la tacere cu mitraliera. Nici vorba sa se elibereze. Pac-pac, liniste...
De rusi nu a scapat nimeni, niciodata. Am rezolvat-o si p-asta. Buuuuuun... Dar a reusit vreun popor pe lumea asta sa iasa de sub o ocupatie militara, a reusit cineva sa rastoarne starea de fapt si sa devina din invins invingator fara sa primeasca sprijin puternic din afara? Sa ma gandesc... Nu! Nu stiu un asemenea caz, deci nu suntem singurii cretini din istoria omenirii care nu au reusit sa se scuture de sub ocupatia militara a unui stat infinit mai puternic.
Ce faceau in timpul asta eroii legendari din Occident? Pai sa vedem... Glorioasa Franta se umplea de „succesuri” si, sprijinita de vitejii britanici, manca bataie cu mult elan in fata armatelor lui Hitler. In doua saptamani cadea frontul, la cinci saptamani de la data atacului, nemtii defilau pe sub Arcul de Triumf. Cum sa va explic... pentru cei neinitiati... asta e echivalentul unui 6-0, 6-0 la tenis in vreo 30 de minute de joc. Cand papi o astfel de bataita, iesi frumusel din cartea de istorie vreo 100 de ani sau mai mult. Doar englezii reusesc sa scape macelului, iar asta datorita Canalului Manecii, care ar trebui sa devina suprema zeitate pe insula.
Tradare? Colaborare cu inamicul? Plecarea capului in noroi? Umilinta? Pai tot la Franta ne uitam si vedem ca a existat un guvern care a colaborat cu Al Treilea Reich. Franta a continuat sa traiasca in rusine, preferand sa supravietuiasca langa „Reich-ul Milenar”, caruia ii cedase Parisul si o treime din teritoriul national. Daca cineva ar dori vreodata sa ridiculizeze Franta, ar trebui sa trimita un ambasador la Vichy. Ar fi cea mai tare farsa diplomatica din istorie, iar Frantei i-ar mai cadea din nasucul ce impunge cerul, care nu-si mai gaseste justificarea de prin 1870. Mai vreti eroi? Tot in acest timp, cazurile de colaborare cu nemtii in Olanda ocupata au fost atat de multe, incat oficialitatile instalate odata cu sosirea americanilor nu stiau ce sa faca cu cei care tradasera. Olandezii au fost nevoiti sa dea legi care sa anuleze orice conflict intre actiunile unui cetatean aflat sub ocupatie si ale aceluiasi cetatean aflat in „libertate”. Aveau de ales intre asta si linsarea sau incarcerarea intregii populatii care tolerase cizma germana pe teritoriul national si care isi permisese sa respire in continuare. Au existat oficialitati care au conlucrat cu germanii, o administratie intreaga, chiar olandezi care s-au inrolat in Wehrmacht, care au participat la Holocaust. In loc sa se sinucida de rusine pentru lasitatea si lipsa de reactie in fata raului, olandezii au decis ca merita sa fumeze in continuare. Au considerat ca situatia politica si militara a statului fusese de asa natura, incat justifica orice slabiciuni si acte de tradare impotriva statului, iar aceste acte devin nule. Traiasca iarba!
Mai vreti acte de eroism ale Occidentului mult-admirat? Pai... din cate imi aduc aminte, Constantinopolul a fost cucerit de turci, in 1453, cu ajutorul Venetiei si cu niste tunuri facute de un bozgor. In 1938, Cehoslovacia a fost vanduta Germaniei de catre Franta si Anglia pe... pe nimic! Mai sunt cateva mii de exemple, dar nu stiu destula istorie, sau nu-mi vin acum in minte. In ceea ce ne priveste, e simplu, ne-au vandut in ’45 fratelui Stalin. Ne-au vandut pentru a-si castiga linistea, ne-au lasat in afara tarcului, sa fim papati de lup, cu speranta ca ei vor dormi linistiti. Am trait 50 de ani in intuneric, suntem astazi poporul care suntem si din cauza acestor aparatori ai dreptatii care-si spun „civilizati”. Ne numesc „tigani”, ne dispretuiesc, ne trateaza de sus, ne fura in continuare: de la arbitrajele ordinare la fotbal, pana la miliardele pe care le scot din Romania in fiecare an. Ne considera servitorii lor, asa cum nazistii considerau ca celelalte popoare sunt rase inferioare. Nu le-a pasat ca muream ca prostii in lagare si puscarii, ca eram tratati mai rau ca animalele. Concluzia? Nu suntem mai rai ca ei. Nu suntem mai lasi, mai slabi sau mai lenesi, suntem doar mai putini si mai prost plasati pe harta. 
Nu spun toate lucrurile astea ca pe o scuza. Nu trebuie sa regretam nimic! Aproape de sfarsit fiind, Tutea era intrebat de un reporter: „Domnule profesor, daca ati avea acum 18 ani, cum v-ati construi viata? Cum v-ati gandi viata?”. Un om cu 13 ani de temnita comunista, in beciurile cele mai adanci, umilit si batut in toate modurile imaginabile, sarac lipit, omul pe care viata il tarase prin cele mai groaznice chinuri, raspunde cu voce stinsa: „Asa cum a fost...”. Cum de a putut sa-si pastreze demnitatea acest mare om, cum de si-a dus la bun sfarsit destinul sau crud? A pornit la drum fiind ateu, om de stanga si a murit crestin.
Ar trebui sa avem si noi intelepciunea si nobletea sa facem acelasi lucru: sa ne acceptam destinul cu fruntea sus si sa mergem mai departe. Suntem mici, saraci, o coaja de nuca pe o mare turbata. Am invatat insa ceva din toata durerea asta: putem si meritam mai mult! Nimeni, niciodata, nu o sa ne intinda mana sa ne traga din mizeria in care ne aflam. Va trebui sa o facem singuri, prin puterile noastre. Iar asta se va intampla cand vom dori sa luptam pentru acest ideal.

P.S. Tot Tutea, in continuarea interviului, este intrebat:

 - Credeti in viitorul acestei tari?
 - Cred! Pai d-aia am si suferit... Uite-acum, daca ma scoateti si ma puneti la zid pentru poporul roman, strig: Excelsior!

8 comentarii:

  1. :D Cand voi avea 10.000 de comment-uri pe blog de la persoane diferite si voi fi mai batran si mai intelept. Daca mai rezistam pana atunci, mergem peste ei!

    RăspundețiȘtergere
  2. :)multumesc pentru lectia de istorie!
    M-am intrebat mereu de ce un popor pasnic ca al nostru trebuie sa suporte atatea dar n-am aflat inca. Pozitia noastra pe harta lumii sa fie cauza...?
    Lectia asta ar trebui citita de milioanele de romani care, sper, inca mai cred in proverbul: "Unde's multi puterea creste..."
    Spor la commenturi;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru ca nu pot posta pe blogul "Conceptii" voi posta aici comment-ul meu in ceea ce-i priveste pe Veterani...nu ca ar fi departe de "lectia de istorie" pe care ne-ai dat-o;)____ Veteranii vom fi si noi...si daca nu luam pozitie in front nici macar veterani nu vom fi numiti:(... Vom fi oare capabili de jertfa strabunilor nostri? Vorbesc de jertfa metaforica. Asta presupune sa iesim din randuri, sa spunem ce dorim, sa cerem viata decenta de care sa ne bucuram pentru scurta vreme ce suntem pe acest pamant...sa obtinem linistea traiul decent pentru copii nostri ce ne vor intreba apoi...CE ATI FACUT SAU N-ATI FACUT DE MERITAM ASTA??? ......

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa speram numai ca generatia Simonei va reusi sa-i inlocuiasca si sa scape neamul asta de rusinea pe care o traim... de atata amar de vreme.

    RăspundețiȘtergere
  5. Răspunsuri
    1. Asta e bine. :) Face bine sa constientizam ce si cine suntem, macar din cand in cand.

      Ștergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere