Ai fugit iar, lumea ne desparte,
Tumultul ei, vârtejul ăsta iute,
Potop de griji şi gânduri multe,
Te duc departe.
Rămâne scrisul, el ne uneşte,
Căci dincolo de ce văd cei din jur,
Versul dă viaţă gândului cel pur,
Speranţa creşte.
Mi te imaginez, dulce minune,
Luceafăr strălucind, tu urci treptat,
Iar eu ramân aicea jos, îngrijorat,
Singur pe lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu