Simţire

Între ce eşti tu şi ce spui,

E-o prăpastie în neguri,

Căci o simţi, dar n-o vezi toată,

Te apropii-ncet şi tremuri...

O femeie cu-aşa minte,

Cu simţire-aşa bogată,

Cum să steie deoparte,

Lumea să n-o vadă toată?

Dansu-i muzica ce-o vezi,

Sunetu-ntrupat în tine.

Tre’ să simţi, doar dacă-ţi mişti

Trupul şi atât, nu-i bine!

Spui că te deschizi mai greu,

Dară dansul te trădează:

I te dai lui făr-oprelişti,

Iară mie... nu contează.

Cred că simţi mai mult decât

Vrei să-ţi recunoşti “păcatul”,

Şi că sufletul ţi-e prins,

Agăţat, în timp, de-un altul.