marți, 8 septembrie 2009

De ce nu au cucerit romanasii lumea

Motto: „Numai un orb nu poate vedea ca Dumnezeu a adunat in femeie toate frumusetea de care e lumea capabila, astfel incat intreaga creatie sa fie uluita de ea, s-o iubeasca si s-o venereze...” – Henry Cornelius Agrippa

Ma uit ca prostu’ la poporul englez... Cu bruma de istorie pe care o stiu, la care se adauga lectiile predate de Pepi si Lica, carora le multumesc, am reusit sa-mi fac o imagine destul de clara in ceea ce-i priveste. Foarte pe scurt, englezii sunt: putini, betivi, rai. Acest popor incredibil a cucerit lumea. Cel mai mare imperiu cunoscut de omenire este Imperiul Britanic, care ajunge sa cuprinda cam un sfert din populatia si din suprafata planetei la sfarsitul Primului Razboi Mondial. „Ce-i mana pe ei in lupta?”...

Indiciu: cine stie cum arata englezoaicele? N-am calcat dincolo de Canal, dar am auzit ceva povesti care mi-au taiat elanul de a face miscarea asta. Cum putea sa arate viata unui pui de saxon in plin secol XIV? Se trezeste la 5 dimineata in cotetul lui de paie, langa femeia lui... aceasta creatura roscovana, cu 10 kg mai solida, fara dinti in gura, mirosind a alcool si balegar de la doi metri... Individu’ se enerveaza teribil – s-au facut studii care arata ca britanicii sunt cel mai violent popor din Europa – si bea tot alcoolul din casa. Ia un par si se antreneaza putin pe spinarea aratarii, gonind-o afara din cotet, apoi cauta o cale de iesire din situatia teribila in care se afla. Priveste ganditor in zare, printre picaturile reci de ploaie... trebuie sa scape de aici, sa faca ceva, dar unde sa se duca? Brusc, perspectiva unei morti eroice pare mai atragatoare. Astfel se pare ca s-au nascut primele idei care au dus la evenimente de mai tarziu: „Razboiul de o suta de ani” sau marile descoperiri geografice. Bravilor insulari le-a aparut mai atragatoare perspectiva unei croaziere de doi ani in jurul pamantului, decat traiul tihnit acasa. Intunecatul capat al lumii, balauri uriasi, boli ingrozitoare, pirati sangerosi, furtuni teribile, toate acestea nu sunt de ajuns pentru a opri un englez in demersul lui de cautare a decentei. Incapatanarea britanica isi are originile aici, in lipsa acuta a unei femei care sa-i umple viata. Este singura explicatie logica a acestei perseverente vecine cu nebunia... Perspectiva de a muri de sete, spintecat sau inecat este preferabila vietii de burlac.
Acum, cu aceasta revelatie in minte, imi dau seama ca cea mai mare inventie a Europei Occidentale nu este computerul, sau... nu stiu... masina cu aburi, televiziunea, sau dinamita, ci... fotbalul. Incepand cu aparitia „Champions League”, el devine granita intre pace si un nou razboi mondial, care ar fi fatal omenirii. Fotbalul ne tine in viata, el este noua jucarie a unui neam care stapaneste planeta. Disparitia „Premier League” – sau NBA – cred ca ar insemna sfarsitul civilizatiei umane: in maximum doua saptamani ar incepe reconstructia Imperiului Britanic. In concluzie, Sir Alex Ferguson ar merita cu priosinta Premiul Nobel pentru Pace. Sunt sigur ca si Regina s-a prins de chestia asta cu o zi inainte sa-i acorde titlul de „Sir”, iar „007” lucreaza intens la acest proiect.
Cred ca au dreptate cei care spun ca lumea se invarteste in jurul femeilor. Cu mici exceptii, tot ceea ce am facut, facem si vom face vreodata are legatura cu frumusetile de langa noi. De undeva din adanc, ne pandeste... constient sau nu, comportamentul nostru este dictat de aceasta inexplicabila slabiciune a noastra, a barbatilor. Suntem patetici si nici macar nu avem puterea sa recunoastem. Cei mai mari gogomani din Univers sunt masculii din rasa umana. Or mai fi si alti cretini monumentali in alte galaxii, dar ma gandesc ca macar aia au fost atat de destepti incat sa inventeze farfuriile care zboara... Asta, categoric, confera o noua dimensiune sintagmei „la cratita”, care poate deveni titlu de comandor de flotila aeriana!
Am amici care n-au mai iesit din casa din momentul in care au pus mana pe o muiere. Stiu oameni care si-au parasit toate lucrurile care contau pentru ei in momentul in care o „printesa” a catadicsit sa-i observe. „Giulestiul” e mai sarac din aceasta cauza, iar la mine in cartier sunt adevarate polemici furtunoase daca saracia sau femeile sunt vinovate ca nu reusim sa strangem de-o echipa la paintball. Chiar intaiul fiu al tarii, marinarul betiv si nerusinat, individul dur pe care jurnalistii il gratuleaza cu apelativul „animal politic”, banditul care ar fi in stare sa ne vanda si tara de sub poponet in schimbul catorva arginti, devine un pisoi rasfatat in prezenta blondei-ministru si a mormaitei botoase care abia citeste pe silabe. Nu e frumos? Bestia, durul-durilor, seful-sefilor, Zeus insusi se inmoaie intre tatele amantei sau in prezenta odraslei rasfatate.
Sa nu ma intelegeti gresit... nu condamn pe nimeni pentru faptul de a nu fi avut puterea de a se opune vrajitoarelor. Daca as avea ocazia sa devin sclavul unei astfel de fiinte magnifice, as face-o fericit, fara amanare! Mi-as lega de bunavoie viitorul strans, sa nu scape, cu nod triplu marinaresc (sper sa existe asa ceva), mi-as arunca visele la gunoi si le-as rescrie impreuna cu ea, mi-as reconstrui universul meu existential in functie de trairile ei, as deveni alt om, unul fericit! Totul de bunavoie si nesilit de nimeni. Cum sa nu faci asa ceva? Cum sa te gandesti la altceva cand ea se gandeste la tine? Cum sa mai existe alta realitate in afara de ea?
Poate ca englezii l-ar intelege pe bietul marinar, poate domnul Brown insusi are in dormitor postere cu doamna Udrea. Noi insa suntem atat de obisnuiti cu femeile frumoase incat am ajuns sa nu mai intelegem iubirea. Badea Gheorghe nu a mers in cruciade, nu a pustiit coastele Africii, nu a aruncat bomba atomica, nu avea de ce. Cum sa pleci sa dai foc lumii, cand acasa te asteapta Ioana, Maria, Ileana? Cum sa declansezi razboaie religioase cand cea mai frumoasa creatie a Domnului iti zambeste in mijlocul bataturii? Cum sa ridici piatra cand tu privesti stupefiat, moale ca o carpa, intr-un „Bamboo” plin ochi? Ce sa cauti printre straini, de ce sa strabati oceanele lumii calare pe o gramada de scanduri?
Cand te-ai uitat ultima oara cu atentie in jurul tau? Cand ai renuntat ultima data sa te lasi coplesit de greutati, de necazuri si le-ai observat? Ridica-ti ochii din monitor, gandeste-te la toate femeile minunate din viata ta! Sunt aici, langa noi, sublime... Ne nasc, ne hranesc, ne cresc... Ne zambesc, ne tolereaza, ne incurajeaza, ne iubesc, ne iarta, ne uimesc, ne fac sa fim mai buni. Ne fac viata mai frumoasa... ba nu! Ele sunt in insasi Viata! Sunt blande, calde, frumoase, inteligente, perfecte... Nu pot si nici nu vreau macar sa-mi imaginez viata fara ele. Nu vreau sa plec peste mari sa caut fericirea, nu vreau sa fiu nevoit sa ucid pentru a simti ca traiesc, nu vreau sa merg nicaieri in alta parte. Imi place aici, ma simt foarte norocos ca m-am nascut aici, ca pot sa vad acest minunat colt de lume. E minunat acasa...

5 comentarii:

  1. si eu care credeam/stiam ca esti misogin :)

    RăspundețiȘtergere
  2. ...multumesc pentru aceasta "oda" inchinata noua, fetelor ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Incepe sa semene cu acel Alin pe care il stiu eu. Asa da si la mai multe postari!
    As adauga si faptul ca romancele sunt asa ca au fost invatate cu greul, nu "protejate" si numite "my lady" :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ba eu te contrazic, romanasii de alta factura chiar au cucerit lumea :D

    Aici: http://www.youtube.com/watch?v=OXWhOn75T9o

    RăspundețiȘtergere