Îmi place manelele

“Caracterul fără inteligență poate multe, însă inteligența fără caracter nu valorează nimic.” - Cicero

Glumesc... îmi plac manelele. Îmi pare rău dacă dezamăgesc pe cineva, dar asta e realitatea. Ascult rar o manea, dar se mai întâmplă. Nu știu să spun ce stare psihică am atunci când o fac, nu cred că am chef de o manea doar atunci când sunt beat. Pur și simplu, din când în când o fac. Ascult cam orice fel de muzică: Beethoven, Raku, Metallica, Grigore Leșe sau John Williams. Și pe mulți, mulți alții. Nu știu dacă e bine sau rău, nu știu daca asta îmi dovedește nivelul scăzut al inteligenței sau al culturii. Știu doar că am niste argumente pentru care îmi place cum cântă țiganii:

În primul rând, ei cântă, nu simulează. Cântă live și o fac cu bucurie. Văd în prestația lor pasiune, trăire, simt ceva când îi ascult. Din punctul meu de vedere, o creație artistica, fie ea sculptură, pictură, muzică sau teatru, trebuie sa aibă câteva trăsături: să fie originală, să transmită un mesaj și să fie frumoasă. Să le luam pe rând:

Originalitatea există, într-o formă sau alta. Muzica țigănească a fost și este apreciată pe toată planeta asta. Este a lor, s-or fi inspirat și ei din alte culturi, dar toată lumea o face, nu? Important este rezultatul, iar acesta, cred că sunteți de acord, este o muzică originală. Vi se pare că mai cântă altcineva la fel? Ascult, ocazional, și muzică lăutăreasca veche. Nu știu cum s-a ajuns de la lăutărească la manele, nu am atâta cultură muzicală și nu sunt atât de interesat de această trecere, încât să fac efortul de a mă documenta în acest sens. Am observat însă că manelele sunt privite ca nefiind autentice, căci ar avea o componentă orientală. Și dacă maneaua are o componentă orientală, care-i problema? Am auzit voci care spun că lăutăreasca este muzică autentică, iar manelele n-ar fi. Cum adică? De ce n-am privi această variantă de muzică țigăneasca ca fiind „autentică”? Păi o cântă țiganii, asta nu o face autentică? Mă rog... n-o fi maneaua reprezentativă pentru rasa țigănească interbelică, dar este reprezentativă pentru țiganii contemporani noua, nu? Ăștia nu sunt tot țigani, ce sunt, marțieni?

Mesajul trasmis de manea, este foarte clar: am bani, am valoare, am gagică, am copii, am dușmani, am de toate. Nu vreau să fac aici o analiză a acestui mesaj,  să dezbatem dacă are sens să spui atâtea prostii cu o asemenea frecvență. La o adică, mesajul este reprezentativ pentru cei care lansează acest mesaj: reprezentativ pentru cultura lor, pentru intelectul și preocupările lor. Deocamdată ne interesează doar faptul ca acest act artistic transmite un mesaj. Nu cred că există român care să nu fi înjurat măcar o dată în timp ce lua contact cu acest mesaj, în timp ce încerca să facă slalom printre decibeli.

Frumusețea acestui tip de muzică... aici trebuie să fiți de acord că treaba este discutabilă. Nu cred că cei care au o problemă cu maneaua, ascultă cu plăcere tot ceea ce înseamnă muzică pe planetă. Cu siguranță insă că acest tip de muzică este singurul care stârnește o reacție violentă, pe restul doar le ignoră. De ce este maneaua cea mai urâtă?

Păi este simplu: nu urâm maneaua, ci urâm țiganii!

Cred ca nu mai este nevoie să spun că aceasta este o uriasă greșeală. Nu putem pune toți oamenii dintr-o categorie, oricare ar fi ea, într-o oală. Mi se pare haios că noi înșine avem parte de un astfel de tratament din partea Europei: suntem amestecați și priviți ca un tot, din pricina cărții de identitate pe care este desenat tricolorul. Suntem priviți ca fiind aidoma traficanților de carne vie, a hoților de bancomate, a vânătorilor de lebede și a cerșetorilor. Toți suntem români, Vestul nu este interesat de faptul că avem altă culoare a pielii, că vorbim diferit, că ne purtăm diferit. Occidentalii ne privesc la fel si ne tratează pe toți purtătorii de cetățenie română la fel, adică mizerabil. Din cauza țiganilor? Au partea lor de vină, dar mi se pare că suntem lași dacă aruncăm vina exclusiv în cârca lor. Cauzele răului în țara asta sunt mult mai adânci. Personal, cred că cel mai mare rău al acestei țări, de 24 de ani încoace, este clasa politică. Ei au furat și continuă să fure de mii de ori mai mult decât fură țiganii. Am fi o națiune fericită dacă țiganii ar fi singura noastră problemă... am trăi ca francezii sau nemții.

Iata un singur exemplu..

Sunt mulți cei care admiră personalitatea Mareșalului Ion Antonescu. Mă număr printre ei. De asemenea, este admirat gestul acestuia de a deporta un număr de țigani in Transnistria, în 1942. Aproximativ 25.000 de țigani au fost deportați, jumătate dintre aceștia au murit de foame, de frig, de epuizare. Injustețea actului s-a dovedit imediat, iar ordinul a fost revocat anul urmator. Au existat cazuri de familii de țigani deportate ilegal, incălcându-se legile statului. Au fost familii deportate, deși aveau membri înrolați în Armata Română. Cum vi se pare gestul statului român? Cum v-ați simți dacă v-ați naște țigan, ați pleca pe front, iar în acest timp soția și copiii ar fi uciși de același stat pentru care ați plecat să vă dați viața? Mie mi se pare o mare mizerie, iar aceasta mizerie ne aparține noua, caci administrația acestui stat este românească, nu țigănească. Aceeași administrație coruptă, incompetentă, criminală, care omora țigani acum 70 de ani, omoară acum țigani și români deopotrivă. Adică pe noi și copiii noștri.

Voi, cei care urâți maneaua, dar iubiți muzica electronică... Voi, cei care puneți un calculator deasupra unui acordeon, care considerați playback-ul superior glasului răgușit de țigancă... Mesajul muzicii voastre electronice, de foarte multe ori, este inexistent! Muzica voastră de doi lei are patru versuri care se repetă timp de 13 minute! Nimeni nu „cântă” în club, niciun DJ nu concertează, ci doar apasă pe niște butoane! Maneliștii, deși nu au studii – nici muzicale și nici de alt tip, știu infinit mai multă muzică decât orice DJ. Muzica voastră electronică este monotonă și nu are pic de originalitate. Cultură? Preocupările voastre nu se ridică deasupra acelora ale unui țigan absolvent de seral. Nu aveți niciun fel de cunoștințe despre nimic, singura voastră preocupare este să vă cumpărați I-Phone de 3.000 de lei dintr-un salariu de 1.400 și să vă faceți poze în club. Fericiților...

Când avem pretenția de a ne considera mai presus de un anumit fenomen, trebuie să o și dovedim. Este foarte simplu să dai vina pe altcineva pentru problemele tale, dar nu este înțelept, căci mizeria ascunsă sub preș va ajunge să formeze un morman de care ne vom împiedica la un moment dat. Și dacă nu noi, se vor împiedica generațiile viitoare.

Dar maneaua? Maneaua in sine nu este un rău. Este doar simbolul unui mare rău, însă acest rău nu este lipsa de educație a țiganilor, a lipsei lor de civilizație, ci este simbolul propriei noastre ignoranțe.

Vrei să ai dreptul de a-i injura pe maneliști? Ascultă-l pe Enescu, citește-l pe Eminescu, înțelege-i, construiește ceva, dă-ți viața pentru țara ta, fă toate eforturile de a ajunge acolo unde nimeni nu a ajuns vreodată. Am o vagă banuială că după ce vei face toate acestea, nu vei mai înjura pe nimeni. Iar țara asta va reuși să se descurce cu problema țigănească, ungurească, rusească...

P.S. Știu mulți ascultatori de manele cu foarte mult bun-simț. Și multe jigodii cu studii, care ascultă Brahms.

Destin

Cât e destin şi cât scriu eu

Din versul vieţii mele?

Privesc în sus şi-mi este greu,

Nu pot citi în stele.

Gândul meu zboară ne-ncetat,

Purtător de vis şi dor,

Sori fierbinţi se sting treptat,

Eu trăiesc şi-atunci când mor.

Ridic regi, clădesc palate,

Totul este cum voiesc,

Din peniţă se nasc toate,

Scrisu-i har dumnezeiesc.

Lumi întregi îşi trăiesc soarta

Mii destine se-mpletesc,

Eu dau legi şi le scriu harta,

Ei visează ce-eu şoptesc.

Se nasc, mor, trăiesc aievea,

Chiar mă roagă să-i ascult,

Eu m-aplec şi le fac vrerea,

Ii iubesc atat de mult...

Durerea mea naşte războaie,

Lacrimi curg din ochi pustii,

Gânduri negre sunt văpaie,

Oameni strig-arzând de vii.

Când eu iubesc, sunt fericiti,

Căci uit atunci de mine.

De cele rele sunt păziţi,

Binele naşte bine.

Gândesc ades la viaţa mea

Cum suie şi coboară,

Mă-ntreb curios de nu cumva,

Versu-mi e rimă goală.

Poate, la fel, sunt stăpânit,

Viaţa e o visare

Şi sunt doar gand de zeu smintit.

Eu, cine sunt eu, oare?

Trăiesc? Exist cu-adevărat,

De nimic nu sunt sigur…

Sufletul nu-mi e pur, curat,

Să aflu asta singur.

Aş vrea să crăpi, stăpân mizer

Tot ce-ai vrut, să văd acum!

Să ştiu de-i scris când am să pier,

Să rescriu visul şi-al meu drum.

Descântec de iarnă

E cald afar’, vreme de toamnă,

Trist ţi-e norocul.

Nici iarna vrea, frumoasă doamnă,

Să-ngheţe totul.

Căci trist, de-ngheaţă tot acum,

Rămâne pe vecie.

Norocul să ţi-l schimbi în bun,

Ea speră să-ţi dea ţie.

Roagă-te, dar, făptură blândă,

Îngheţul va să vie!

Şi nu voi să te ştiu plăpândă

Şi singură-n pustie.

Lumea să se oprească-n loc,

Tu tristă să te plimbi,

Iarna să nu vină deloc,

Norocul să ţi-l schimbi...

Simţire

Între ce eşti tu şi ce spui,

E-o prăpastie în neguri,

Căci o simţi, dar n-o vezi toată,

Te apropii-ncet şi tremuri...

O femeie cu-aşa minte,

Cu simţire-aşa bogată,

Cum să steie deoparte,

Lumea să n-o vadă toată?

Dansu-i muzica ce-o vezi,

Sunetu-ntrupat în tine.

Tre’ să simţi, doar dacă-ţi mişti

Trupul şi atât, nu-i bine!

Spui că te deschizi mai greu,

Dară dansul te trădează:

I te dai lui făr-oprelişti,

Iară mie... nu contează.

Cred că simţi mai mult decât

Vrei să-ţi recunoşti “păcatul”,

Şi că sufletul ţi-e prins,

Agăţat, în timp, de-un altul.

Tu fugi

Ai fugit iar, lumea ne desparte,

Tumultul ei, vârtejul ăsta iute,

Potop de griji şi gânduri multe,

Te duc departe.

Rămâne scrisul, el ne uneşte,

Căci dincolo de ce văd cei din jur,

Versul dă viaţă gândului cel pur,

Speranţa creşte.

Mi te imaginez, dulce minune,

Luceafăr strălucind, tu urci treptat,

Iar eu ramân aicea jos, îngrijorat,

Singur pe lume.